2 Samuel, capitol 22
- David a Óndreptat către Domnul cuvintele acestei c‚ntări, după ce Domnul l-a izbăvit din m‚na tuturor vrăjmaşilor lui şi din m‚na lui Saul.
- El a zis: ÑDomnul este st‚nca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.
- Dumnezeu este st‚nca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea care mă m‚ntuieşte, turnul meu cel Ónalt şi scăparea mea. M‚ntuitorule! Tu mă scapi de silnicie.
- Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.
- Căci valurile morţii mă Ónconjuraseră, şuvoaiele nimicirii mă Ónspăim‚ntaseră;
- legăturile morm‚ntului mă Ónconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.
- Œn str‚mtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
- Atunci păm‚ntul s-a cutremurat şi s-a clătinat, temeliile cerului s-au mişcat şi s-au zguduit, pentru că El Se m‚niase.
- Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţ‚şneau din ea.
- A plecat cerurile, şi S-a pogor‚t: un nor gros era sub picioarele Lui.
- Călărea pe un heruvim, şi zbura, venea pe aripile v‚ntului;
- era Ónconjurat cu Óntunericul ca şi cu un cort, era Ónconjurat cu grămezi de ape şi cu nori Óntunecoşi.
- Din strălucirea care era Ónaintea Lui sc‚nteiau cărbuni de foc.
- Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Œnalt a făcut să-I răsune glasul;
- a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i-a pus pe fugă.
- Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.
- El şi-a Óntins m‚na de sus din Ónălţime, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;
- m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei care erau mai tari dec‚t mine.
- Ei mă prinseseră Ón ziua str‚mtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
- El m-a scos la loc larg. El m-a m‚ntuit, pentru că mă iubeşte.
- Domnul mi-a răsplătit după nevinovăţia mea, mi-a făcut după curăţia m‚inilor mele;
- căci am păzit căile Domnului, nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
- Toate poruncile Lui au fost Ónaintea mea, şi nu m-am depărtat de la legile Lui.
- Am fost fără vină Ónaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea.
- De aceea Domnul mi-a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea Ónainte Lui.
- Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,
- cu cel curat eşti curat, cu cel Óndărătnic Te porţi după Óndărătnicia lui.
- Tu m‚ntuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, cobori pe cei m‚ndri.
- Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează Óntunericul meu.
- Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti Ónarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.
- Căile lui Dumnezeu sunt desăv‚rşite, cuv‚ntul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost Ón El.
- Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o st‚ncă, afară de Dumnezeul nostru?
- Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă.
- El Ómi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele Ónalte.
- Œmi deprinde m‚inile la luptă, şi braţele mele Óntind arcul de aramă.
- Tu Ómi dai scutul m‚ntuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.
- Lărgeşti drumul sub paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.
- Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi-i nimicesc, nu mă Óntorc p‚nă nu-i nimicesc.
- Œi nimicesc, Ói zdrobesc, de nu se mai scoală; cad sub picioarele mele.
- Tu mă Óncingi cu putere pentru luptă, răpui sub mine pe potrivnicii mei.
- Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul Ónaintea mea, şi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
- Se uită Ón jurul lor, şi nu-i cine să-i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!
- Œi pisez ca pulberea păm‚ntului, Ói zdrobesc, Ói calc Ón picioare, ca noroiul de pe uliţe.
- Mă scapi din neÓnţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunoşteam Ómi este supus.
- Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dint‚i poruncă.
- Fiii străinului leşină de la inimă, tremură c‚nd ies afară din cetăţuie.
- Trăiască Domnul, şi binecuv‚ntată să fie St‚nca mea! Œnălţat să fie Dumnezeu, St‚nca m‚ntuirii mele,
- Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele,
- şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă Ónalţi mai presus de potrivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.
- De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi c‚nta spre slava Numelui Tău.
- El dă mari izbăviri Ómpăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pentru totdeauna.î
|
Выбор перевода и языка
|