Psalmi, psalm 55
- (Către mai marele cÓntăreţilor. De cÓntat pe instrumente cu coarde. O cÓntare a lui David.) Ia aminte, Dumnezeule, la rugăciunea mea, şi nu Te ascunde de cererile mele!
- Ascultă-mă, şi răspunde-mi! Rătăcesc Óncoace şi Óncolo, şi mă frămÓnt,
- din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău. Căci ei aruncă nenorocirea peste mine, şi mă urmăresc cu mÓnie.
- Œmi tremură inima Ón mine, şi mă cuprinde spaima morţii,
- mă apucă frica şi groaza, şi mă iau fiorii.
- Eu zic: ,,O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş sbura, şi aş găsi undeva odihnă!``
- Da, aş fugi departe de tot, şi m'aş duce să locuiesc Ón pustie. -(Oprire).
- Aş fugi Ón grabă la un adăpost de vÓntul acesta năpraznic şi de furtuna aceasta.
- Nimiceşte -i, Doamne, Ómparte-le limbile, căci Ón cetate văd silă şi certuri;
- zi şi noapte ei Ói dau ocol pe ziduri: nelegiuirea şi răutatea sÓnt Ón sÓnul ei;
- răutatea este Ón mijlocul ei, şi vicleşugul şi Ónşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.
- Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi: nu protivnicul meu se ridică Ómpotriva mea, căci m'aş ascunde dinaintea lui.
- Ci tu, pe care te socoteam una cu mine, tu, frate de cruce şi prieten cu mine!
- Noi, cari trăiam Ómpreună Óntr'o plăcută prietenie, şi ne duceam Ómpreună cu mulţimea Ón Casa lui Dumnezeu!
- Să vină moartea peste ei, şi să se pogoare de vii Ón locuinţa morţilor! Căci răutatea este Ón locuinţa lor, Ón inima lor.
- Dar eu strig către Dumnezeu, şi Domnul mă va scăpa.
- Seara, dimineaţa, şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.
- Mă va scăpa din lupta care se dă Ómpotriva mea, şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sÓnt Ómpotriva mea!
- Dumnezeu va auzi, şi -i va smeri, El, care, din vecinicie, stă pe scaunul Lui de domnie. -(Oprire). Căci Ón ei nu este nicio nădejde de schimbare, şi nu se tem de Dumnezeu.
- Ei pun mÓna pe cei ce trăiau Ón pace cu ei, şi Óşi calcă legămÓntul.
- Gura lor este dulce ca smÓntÓna, dar Ón inimă poartă războiul: cuvintele lor sÓnt mai alunecoase decÓt untdelemnul, dar cÓnd ies ele din gură, sÓnt nişte săbii.
- Œncredinţează-ţi soarta Ón mÓna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.
- Şi Tu, Dumnezeule, Ói vei pogorÓ Ón fundul gropii. Oamenii setoşi de sÓnge şi de Ónşelăciune, nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor. Eu Ónsă mă Óncred Ón Tine!
|
Выбор перевода и языка
|