 Psalmi, psalm 22
- (Către mai marele cÓntăreţilor. Se cÓntă ca ,,cerboaica zorilor``. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m'ai părăsit, şi pentruce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s'asculţi plÓngerile mele?
- Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n'am odihnă.
- Totuş Tu eşti Cel SfÓnt, şi Tu locuieşti Ón mijlocul laudelor lui Israel.
- خn Tine se Óncredeau părinţii noştri: se Óncredeau, şi -i izbăveai.
- Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se Óncredeau Ón Tine, şi nu rămÓneau de ruşine.
- Dar eu sÓnt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.
- Toţi ceice mă văd Óşi bat joc de mine, Óşi deschid gura, dau din cap şi zic:
- ,,S'a Óncrezut Ón Domnul! Să -l mÓntuiască Domnul, să -l izbăvească, fiindcă -l iubeşte!`` —
- Da, Tu m'ai scos din pÓntecele mamei, m'ai pus la adăpost de orice grijă la ţÓţele mamei mele;
- de cÓnd eram la sÓnul mamei, am fost supt paza Ta, din pÓntecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
- Nu Te depărta de mine, căci s'apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine Ón ajutor.
- O mulţime de tauri sÓnt Ómprejurul meu, nişte tauri din Basan mă Ónconjoară.
- خşi deschid gura Ómpotriva mea, ca un leu, care sfÓşie şi răcneşte.
- Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s'a făcut inima ca ceara, şi se topeşte Ónlăuntrul meu.
- Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m'ai adus Ón ţărÓna morţii.
- Căci nişte cÓni mă Ónconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau tÓrcoale Ómprejurul meu, mi-au străpuns mÓnile şi picioarele:
- toate oasele aş putea să mi le număr. Ei, Ónsă, pÓndesc şi mă privesc;
- Óşi Ómpart hainele mele Óntre ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.
- Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino de grabă Ón ajutorul meu!
- Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din ghiarele cÓnilor!
- Scapă-mă din gura leului, şi scoate-mă din coarnele bivolului!
- Voi vesti Numele Tău fraţilor mei, şi Te voi lăuda Ón mijlocul adunării.
- Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi -L! Voi toţi, sămÓnţa lui Iacov, slăviţi -L! Cutremuraţi-vă Ónaintea Lui, voi toţi, sămÓnţa lui Israel!
- Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci Ól ascultă cÓnd strigă către El.
- خn adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi Ómplini juruinţele Ón faţa celor ce se tem de Tine.
- Cei săraci vor mÓnca şi se vor sătura, ceice caută pe Domnul, خl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!
- Toate marginile pămÓntului Óşi vor aduce aminte şi se vor Óntoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor Ónchina Ónaintea Ta.
- Căci a Domnului este Ómpărăţia: El stăpÓneşte peste neamuri.
- Toţi cei puternici de pe pămÓnt vor mÓnca şi se vor Ónchina şi ei; Ónaintea Lui se vor pleca toţi ceice se pogoară Ón ţărÓnă, ceice nu pot să-şi păstreze viaţa.
- O sămÓnţă de oameni li va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către ceice vor veni după ei.
- Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.
|
Выбор перевода и языка
|
Biblia