John, capitol 6
- După aceea, Isus S-a dus dincolo de marea Galileii, numită marea Tiberiadei.
- O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.
- Isus S-a suit pe munte, şi şedea acolo cu ucenicii Săi.
- Paştele, praznicul Iudeilor, erau aproape.
- Isus Şi-a ridicat ochii, şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: ÑDe unde avem să cumpărăm p‚ini ca să măn‚nce oamenii aceştia?î
- Spunea lucrul acesta ca să-l Óncerce, pentru că ştia ce are de g‚nd să facă.
- Filip i-a răspuns: ÑP‚inile, pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei (Greceşte: dinari.), n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.î
- Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
- ÑEste aici un băieţel, care are cinci p‚ini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la at‚ţia?î
- Isus a zis: ÑSpuneţi oamenilor să şadă jos.î Œn locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, Ón număr de aproape cinci mii.
- Isus a luat p‚inile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a Ómpărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au Ómpărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti c‚t au voit.
- După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: ÑStr‚ngeţi făr‚miturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.î
- Le-au adunat deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu făr‚miturile care rămăseseră din cele cinci p‚ini de orz, după ce m‚ncaseră toţi.
- Oamenii aceia, c‚nd au văzut minunea, pe care o făcuse Isus, ziceau: ÑCu adevărat, acesta este proorocul cel aşteptat Ón lume.î
- Isus, fiindcă ştia că au de g‚nd să vină să-L ia cu sila ca să-L facă Ómpărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur. Isus umblă pe mare.
- C‚nd s-a Ónserat, ucenicii Lui s-au cobor‚t la marginea mării.
- S-au suit Óntr-o corabie, şi treceau marea, ca să se ducă Ón Capernaum. Se Óntunecase, şi Isus tot nu venise la ei.
- Sufla un v‚nt puternic şi marea era Óntăr‚tată.
- După ce au v‚slit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umbl‚nd pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au Ónfricoşat.
- Dar Isus le-a zis: ÑEu sunt, nu vă temeţi!î
- Voiau deci să-L ia Ón corabie. Şi corabia a sosit Óndată la locul spre care mergeau.
- Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era dec‚t o corabie, şi că Isus nu Se suise Ón corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.
- A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde m‚ncaseră ei p‚inea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu.
- C‚nd au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele Ón corăbiile acestea, şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus.
- C‚nd L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: ÑŒnvăţătorule, c‚nd ai venit aici?î
- Drept răspuns, Isus le-a zis: ÑAdevărat, adevărat, vă spun, că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi m‚ncat din p‚inile acelea, şi v-aţi săturat.
- Lucraţi nu pentru m‚ncarea pieritoare, ci pentru m‚ncarea, care răm‚ne pentru viaţa veşnică, şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, Ónsuşi Dumnezeu, pe el L-a Ónsemnat cu pecetea Lui.î
- Ei I-au zis: ÑCe să facem ca să săv‚rşim lucrările lui Dumnezeu?î
- Isus le-a răspuns: ÑLucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi Ón Acela, pe care L-a trimis El.î
- ÑCe semn faci Tu, deciî, I-au zis ei, Ñca să-l vedem, şi să credem Ón Tine? Ce lucrezi Tu?
- Părinţii noştri au m‚ncat mană Ón pustie, după cum este scris: ,Le-a dat să măn‚nce p‚ine din cer.î
- Isus le-a zis: ÑAdevărat, adevărat, vă spun, că Moise nu v-a dat p‚inea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata p‚ine din cer;
- căci P‚inea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, şi dă lumii viaţaî.
- ÑDoamneî, I-au zis ei, Ñdă-ne totdeauna această p‚ine.î
- Isus le-a zis: ÑEu sunt P‚inea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flăm‚nzi niciodată; şi cine crede Ón Mine, nu va Ónseta niciodată.
- Dar v-am spus că M-aţi şi văzut, şi tot nu credeţi.
- Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară:
- căci M-am pogor‚t din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
- Şi voia Celui ce M-a trimis, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l Ónvii Ón ziua de apoi.
- Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul, şi crede Ón El, să aibă viaţa veşnică; şi Eu Ól voi Ónvia Ón ziua de apoi.î
- Iudeii c‚rteau Ómpotriva Lui, pentru că zisese: ÑEu sunt p‚inea care s-a pogor‚t din cer.î
- Şi ziceau: ÑOare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă Ói cunoaştem? Cum dar zice El: ,Eu M-am pogor‚t din cer?î
- Isus le-a răspuns: ÑNu c‚rtiţi Óntre voi.
- Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu Ól voi Ónvia Ón ziua de apoi.
- Œn prooroci este scris: ,Toţi vor fi Ónvăţaţi de Dumnezeu.í Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl, şi a primit Ónvăţătura Lui, vine la Mine.
- Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.
- Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede Ón Mine, are viaţa veşnică.
- Eu sunt P‚inea vieţii.
- Părinţii voştri au m‚ncat mană Ón pustie, şi au murit.
- P‚inea, care se pogoară din cer, este de aşa fel, ca cineva să măn‚nce din ea, şi să nu moară.
- Eu sunt P‚inea vie, care s-a pogor‚t din cer. Dacă măn‚ncă cineva din p‚inea aceasta, va trăi Ón veac; şi p‚inea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care Ól voi da pentru viaţa lumii.î
- La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau Óntre ei, şi ziceau: ÑCum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l m‚ncăm?î
- Isus le-a zis: ÑAdevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu m‚ncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi s‚ngele Lui, n-aveţi viaţa Ón voi Ónşivă.
- Cine măn‚ncă trupul Meu, şi bea s‚ngele Meu, are viaţa veşnică; şi Eu Ól voi Ónvia Ón ziua de apoi.
- Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi s‚ngele Meu este cu adevărat o băutură.
- Cine măn‚ncă trupul Meu, şi bea s‚ngele Meu, răm‚ne Ón Mine, şi Eu răm‚n Ón el.
- După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă măn‚ncă pe Mine, va trăi şi el prin Mine.
- Astfel este p‚inea, care s-a pogor‚t din cer, nu ca mana, pe care au m‚ncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine măn‚ncă p‚inea aceasta, va trăi Ón veac.î
- Isus a spus aceste lucruri Ón sinagogă, c‚nd Ónvăţa pe oameni Ón Capernaum.
- Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: ÑVorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?î
- Isus, care ştia Ón Sine că ucenicii Săi c‚rteau Ómpotriva vorbirii acesteia, le-a zis: ÑVorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?
- Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai Ónainte?Ö
- Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu, sunt duh şi viaţă.
- Dar sunt unii din voi care nu cred.î Căci Isus ştia de la Ónceput cine erau cei ce nu cred, şi cine era cel ce avea să-L v‚ndă.
- Şi a adăugat: ÑTocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.î
- Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au Óntors Ónapoi, şi nu mai umblau cu El.
- Atunci Isus a zis celor doisprezece: ÑVoi nu vreţi să vă duceţi?î
- ÑDoamneî, I-a răspuns Simon Petru, Ñla cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.
- Şi noi am crezut, şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sf‚ntul lui Dumnezeu.î
- Isus le-a răspuns: ÑNu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul din voi este un drac.î
- Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L v‚ndă: el, unul din cei doisprezece.
|
Выбор перевода и языка
|