 Faptele Apostolilor, capitol 1
- Teofile, Ón cea dint‚i carte a mea, am vorbit despre tot ce a Ónceput Isus să facă şi să Ónveţe pe oameni,
- de la Ónceput p‚nă Ón ziua Ón care S-a Ónălţat la cer, după ce, prin Duhul Sf‚nt, dăduse poruncile Sale apostolilor, pe care-i alesese.
- După patima Lui, li S-a Ónfăţişat viu, prin multe dovezi, arăt‚ndu-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Œmpărăţia lui Dumnezeu.
- Pe c‚nd Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, Ñpe careî, le-a zis El, Ñaţi auzit-o de la Mine.
- Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sf‚nt.î
- Deci apostolii, pe c‚nd erau str‚nşi laolaltă, L-au Óntrebat: ÑDoamne, Ón vremea aceasta ai de g‚nd să aşezi din nou Œmpărăţia lui Israel?î
- El le-a răspuns: ÑNu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăp‚nirea Sa.
- Ci voi veţi primi o putere, c‚nd Se va pogorÓ Duhul Sf‚nt peste voi, şi-Mi veţi fi martori Ón Ierusalim, Ón toată Iudea, Ón Samaria, şi p‚nă la marginile păm‚ntului.î
- După ce a spus aceste lucruri, pe c‚nd se uitau ei la El, S-a Ónălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.
- Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe c‚nd Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi Ómbrăcaţi Ón alb,
- şi au zis: ÑBărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a Ónălţat la cer din mijlocul vostru, va veni Ón acelaşi fel cum L-aţi văzut merg‚nd la cer.î
- Atunci ei s-au Óntors Ón Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este l‚ngă Ierusalim, departe c‚t un drum Ón ziua Sabatului.
- C‚nd au ajuns acasă, s-au suit Ón odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zilotul, şi Iuda, fiul lui Iacov.
- Toţi aceştia stăruiau cu un cuget Ón rugăciune şi Ón cereri, Ómpreună cu femeile, şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.
- Œn zilele acelea, Petru s-a sculat Ón mijlocul fraţilor, ñ numărul celor adunaţi laolaltă era de aproape o sută douăzeci, ñ şi a zis:
- ÑFraţilor, trebuia să se Ómplinească Scriptura spusă de Duhul Sf‚nt mai Ónainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus.
- El era din numărul nostru, şi era părtaş al aceleiaşi slujbe.
- Omul acesta a dob‚ndit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul Ón jos, a plesnit Ón două prin mijloc, şi i s-au vărsat toate măruntaiele.
- Lucrul acesta a ajuns aşa de cunoscut de toţi locuitorii din Ierusalim, Ónc‚t ogorul acela a fost numit Ón limba lor: ,Acheldamaí, adică: ,Ogorul s‚ngelui.í ñ
- Œn adevăr, Ón cartea Psalmilor este scris: ,Locuinţa lui să răm‚nă pustie, şi nimeni să nu locuiască Ón ea!í Şi: ,Slujba lui s-o ia altul!í
- Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au Ónsoţit Ón toată vremea Ón care a trăit Domnul Isus Óntre noi,
- cu Óncepere de la botezul lui Ioan p‚nă Ón ziua c‚nd S-a Ónălţat El de la noi, să fie r‚nduit, unul care să ne Ónsoţească drept martor al Ónvierii Lui.
- Ei au pus Ónainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iust, şi pe Matia.
- Apoi au făcut următoarea rugăciune: ,Doamne, Tu, care cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceşti doi l-ai ales,
- ca să ia loc Ón slujba şi apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui.í
- Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat Ómpreună cu cei unsprezece apostoli.
|
Выбор перевода и языка
|
Biblia