Psalmi, psalm 109
- (Către mai marele cÓntăreţilor. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
- Căci protivnicii au deschis Ómpotriva mea o gură rea şi Ónşelătoare, Ómi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
- mă Ónconjoară cu cuvÓntări pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei.
- Pe cÓnd eu Ói iubesc, ei Ómi sÓnt protivnici; dar eu alerg la rugăciune.
- Ei Ómi Óntorc rău pentru bine, şi ură pentru dragostea mea.
- Pe vrăjmaşul meu pune -l supt stăpÓnirea unui om rău, şi un pÓrÓş să stea la dreapta lui!
- CÓnd va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
- Puţine să -i fie zilele la număr, şi slujba să i -o ia altul!
- Să -i rămÓnă copiii orfani, şi nevastă-sa văduvă!
- Copiii lui să umble fără niciun căpătÓi şi să cerşească, să-şi caute pÓnea departe de locuinţa lor dărÓmată!
- Cel ce l -a Ómprumutat, să -i pună mÓna pe tot ce are, şi străinii să -i jăfuiască rodul muncii lui!
- Nimeni să nu mai ţină la el, şi nimeni să n'aibă milă de orfanii lui!
- Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stÓngă numele Ón neamul următor!
- Nelegiuirea părinţilor săi să rămÓnă ca aducere aminte Ónaintea Domnului, şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!
- Domnul să -i aibă totdeauna Ónaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pămÓnt,
- pentrucă nu şi -a adus aminte să facă Óndurare, pentrucă a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, pÓnă acolo ÓncÓt să omoare pe omul cu inima zdrobită!
- Œi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu -i plăcea binecuvÓntarea: să se depărteze de el!
- Se Ómbracă cu blestemul cum se Ómbracă cu haina lui, Ói pătrunde ca apa Ónlăuntrul lui, ca untdelemnul Ón oase!
- Deaceea, să -i slujească de veşmÓnt ca să se acopere, de Óncingătoare cu care să fie totdeauna Óncins!
- Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei, şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
- Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă!
- SÓnt nenorocit şi lipsit, şi Ómi e rănită inima Ónlăuntrul meu.
- Pier ca umbra gata să treacă, sÓnt izgonit ca o lăcustă.
- Mi-au slăbit genunchii de post, şi mi s'a sleit trupul de slăbiciune.
- Am ajuns de ocară lor; cÓnd mă privesc ei, dau din cap.
- Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!
- Şi să ştie că mÓna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
- Măcar că ei blastămă, Tu binecuvintează; măcar că se ridică ei Ómpotriva mea, vor fi Ónfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.
- Protivnicii mei să se Ómbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acopăr cu o manta!
- Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Œl voi mări Ón mijlocul mulţimii;
- căci El stă la dreapta săracului, ca să -l izbăvească de cei ce -l osÓndesc.
|
Выбор перевода и языка
|