James, capitol 2
- Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căut‚nd la faţa omului.
- Căci, de pildă, dacă intră Ón adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac Ómbrăcat prost;
- şi voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare, şi-i ziceţi: ÑTu şezi Ón locul acesta bun!î Şi apoi ziceţi săracului: ÑTu stai colo Ón picioare!î Sau: ÑŞezi jos la picioarele mele!î
- Nu faceţi voi oare o deosebire Ón voi Ónşivă, şi nu vă faceţi voi judecători cu g‚nduri rele?
- Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci Ón ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi Ón credinţă şi moştenitori ai Œmpărăţiei, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?
- Şi voi Ónjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă t‚răsc Ónaintea judecătoriilor?
- Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi?
- Dacă Ómpliniţi Legea Ómpărătească, potrivit Scripturii: ÑSă iubeşti pe aproapele tău ca pe tine Ónsuţiî, bine faceţi.
- Dar dacă aveţi Ón vedere faţa omului, faceţi un păcat, şi sunteţi os‚ndiţi de Lege ca nişte călcători de lege.
- Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte Óntr-o singură poruncă, se face vinovat de toate.
- Căci, Cel ce a zis: ÑSă nu preacurveştiî, a zis şi: ÑSă nu uciziî. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii.
- Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei:
- căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila biruieşte judecata.
- Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l m‚ntuiască?
- Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,
- şi unul dintre voi le zice: ÑDuceţi-vă Ón pace, Óncălziţi-vă şi săturaţi-vă!î fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?
- Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă Ón ea Ónsăşi.
- Dar va zice cineva: ÑTu ai credinţa, şi eu am faptele.î ÑArată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu Óţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.î
- Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii credÖ şi se Ónfioară!
- Vrei dar să Ónţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?
- Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, c‚nd a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
- Vezi că credinţa lucra Ómpreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăv‚rşită.
- Astfel s-a Ómplinit Scriptura care zice: ÑAvraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănireî; şi el a fost numit Ñprietenul lui Dumnezeu.î
- Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.
- Tot aşa, curva Rahav: n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, c‚nd a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale?
- După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.
|
Выбор перевода и языка
|