1 Corinteni, capitol 13
- Chiar dacă aş vorbi Ón limbi omeneşti şi Óngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval z‚ngănitor.
- Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa Ónc‚t să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
- Şi chiar dacă mi-aş Ómpărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
- Dragostea este Óndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de m‚ndrie,
- nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se m‚nie, nu se g‚ndeşte la rău,
- nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
- acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
- Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sf‚rşi; limbile vor Ónceta; cunoştinţa va avea sf‚rşit.
- Căci cunoaştem Ón parte, şi prorocim Ón parte;
- dar c‚nd va veni ce este desăv‚rşit, acest ÑÓn parteî se va sf‚rşi.
- C‚nd eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, g‚ndeam ca un copil; c‚nd m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
- Acum, vedem ca Óntr-o oglindă, Ón chip Óntunecos; dar atunci, vom vedea faţă Ón faţă. Acum, cunosc Ón parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
- Acum dar răm‚n aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
|
Выбор перевода и языка
|