Faptele Apostolilor, capitol 21
- După ce ne-am smuls din braţele lor, am plecat pe apă, şi ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos, şi de-acolo la Patara.
- Am găsit o corabie, care avea să treacă Ón Fenicia, ne-am suit Ón ea, şi am plecat.
- Am trecut prin faţa insulei Cipru, am lăsat-o la st‚nga, şi ne-am urmat drumul spre Siria; apoi ne-am dat jos Ón Tir, unde avea să se descarce corabia.
- Acolo am găsit pe ucenici, şi am rămas şapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim.
- Dar c‚nd s-au Ómplinit zilele, am plecat, şi ne-am văzut de drum; şi ne-au petrecut toţi, cu nevestele şi copiii, p‚nă afară din cetate. Am Óngenuncheat pe mal, şi ne-am rugat.
- Apoi ne-am luat ziua bună unii de la alţii, şi noi ne-am suit Ón corabie iar ei s-au Óntors acasă.
- După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraţilor, şi am stat la ei o zi.
- A doua zi, am plecat şi am ajuns la Cezarea. Am intrat Ón casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei şapte, şi am găzduit la el.
- El avea patru fete fecioare care proroceau.
- Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un prooroc, numit Agab, s-a pogor‚t din Iudea,
- şi a venit la noi. A luat br‚ul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi m‚inile, şi a zis: ÑIată ce zice Duhul Sf‚nt: ,Aşa vor lega Iudeii Ón Ierusalim pe omul acela al cui este br‚ul acesta, şi-l vor da Ón m‚inile Neamurilor.í
- C‚nd am auzit lucrul acesta, at‚t noi c‚t şi cei de acolo am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim.
- Atunci Pavel a răspuns: ,Ce faceţi de pl‚ngeţi aşa, şi-mi rupeţi inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să şi mor Ón Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.î
- Dacă am văzut că nu-l putem Óndupleca, n-am mai stăruit, şi am zis: ,Facă-se voia Domnului!í
- După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare, şi ne-am suit la Ierusalim.
- C‚ţiva ucenici din Cezarea au venit şi ei cu noi, şi ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim. Pavel la Ierusalim Ón Templu.
- C‚nd am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-am primit cu bucurie.
- A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov, şi toţi prezbiterii s-au adunat acolo.
- După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu de-amănuntul ce făcuse Dumnezeu Ón mijlocul Neamurilor prin slujba lui.
- C‚nd l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: ,Vezi, frate, c‚te mii de Iudei au crezut, şi toţi sunt plini de r‚vnă pentru Lege.
- Dar ei au auzit despre tine că Ónveţi pe toţi Iudeii, care trăiesc printre Neamuri, să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii Ómprejur, şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile.
- Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit.
- Deci, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi, care au făcut o juruinţă.
- Ia-i cu tine, curăţă-te Ómpreună cu ei, şi cheltuieşte tu pentru ei, ca să-şi radă capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că şi tu umbli Óntocmai după r‚nduială, şi păzeşti Legea.
- Cu privire la Neamurile, care au crezut, noi am hotăr‚t şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de s‚nge, de dobitoace sugrumate şi de curvie.î
- Atunci Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curăţit, şi a intrat cu ei a doua zi Ón Templu, ca să vestească sf‚rşitul zilelor curăţirii c‚nd se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.
- Către sf‚rşitul celor şapte zile, Iudeii din Asia, c‚nd au văzut pe Pavel Ón Templu, au Óntăr‚tat tot norodul, au pus m‚inile pe el,
- şi au Ónceput să strige: ÑBărbaţi Israeliţi, daţi ajutor! Iată omul, care propovăduieşte pretutindeni şi Ón toată lumea Ómpotriva norodului, Ómpotriva Legii şi Ómpotriva locaşului acestuia; ba, Óncă a v‚r‚t şi pe nişte Greci Ón Templu, şi a spurcat acest locaş sf‚nt.î
- Œn adevăr, văzuseră mai Ónainte pe Trofim Efeseanul, Ómpreună cu el Ón cetate, şi credeau că Pavel Ól băgase Ón Templu.
- Toată cetatea s-a pus Ón mişcare, şi s-a str‚ns norodul din toate părţile. Au pus m‚na pe Pavel, şi l-au scos afară din Templu, ale cărui uşi au fost Óncuiate Óndată.
- Pe c‚nd Óncercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s-a tulburat.
- Acesta a luat Óndată ostaşi şi sutaşi, şi a alergat la ei. C‚nd au văzut pe căpitan şi pe ostaşi, au Óncetat să mai bată pe Pavel.
- Atunci căpitanul s-a apropiat, a pus m‚na pe el, şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a Óntrebat cine este şi ce a făcut.
- Dar unii strigau Óntr-un fel, alţii Óntr-alt fel prin mulţime; fiindcă nu putea deci să Ónţeleagă adevărul, din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă Ón cetăţuie.
- C‚nd a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostaşi, din pricina Ómbulzelii norodului Óntăr‚tat;
- căci mulţimea norodului se ţinea după el, şi striga: ÑLa moarte cu el!î
- Tocmai c‚nd era să fie băgat Ón cetăţuie, Pavel a zis căpitanului: ÑŒmi este Óngăduit să-ţi spun ceva?î Căpitanul a răspuns: ÑŞtii greceşte?
- Nu cumva eşti Egipteanul acela, care s-a răsculat acum Ón urmă, şi a dus Ón pustie pe cei patru mii de t‚lhari?î
- ÑEu sunt Iudeuî, a spus Pavel, Ñdin Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără Ónsemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.î
- După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat Ón picioare pe trepte, şi a făcut semn norodului cu m‚na. S-a făcut o mare tăcere, şi Pavel le-a vorbit Ón limba evreiască astfel:
|
Выбор перевода и языка
|