 Matei, capitol 13
- Œn aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă, şi şedea l‚ngă mare.
- O mulţime de noroade s-au str‚ns la El, aşa că a trebuit să Se suie să şadă Óntr-o corabie; iar tot norodul stătea pe ţărm.
- El le-a vorbit despre multe lucruri Ón pilde, şi le-a zis: ÑIată, semănătorul a ieşit să semene.
- Pe c‚nd semăna el, o parte din săm‚nţă a căzut l‚ngă drum, şi au venit păsările şi au m‚ncat-o.
- O altă parte a căzut pe locuri st‚ncoase, unde n-avea păm‚nt mult: a răsărit Óndată, pentru că n-a găsit un păm‚nt ad‚nc.
- Dar, c‚nd a răsărit soarele, s-a pălit; şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.
- O altă parte a căzut Óntre spini: spinii au crescut, şi au Ónecat-o.
- O altă parte a căzut Ón păm‚nt bun, şi a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul şaizeci, şi altul treizeci.
- Cine are urechi de auzit, să audă.î
- Ucenicii s-au apropiat de El, şi I-au zis: ÑDe ce le vorbeşti Ón pilde?î
- Isus le-a răspuns: ÑPentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Œmpărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.
- Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.
- De aceea le vorbesc Ón pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu Ónţeleg.
- Şi cu privire la ei se Ómplineşte prorocia lui Isaia, care zice: ,Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi Ónţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea.
- Căci inima acestui popor s-a Ómpietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au Ónchis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să Ónţeleagă cu inima, să se Óntoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.í
- Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud!
- Adevărat vă spun că, mulţi prooroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, şi nu le-au auzit.
- Ascultaţi dar ce Ónseamnă pilda semănătorului.
- C‚nd un om aude Cuv‚ntul privitor la Œmpărăţie, şi nu-l Ónţelege, vine Cel rău şi răpeşte ce a fost semănat Ón inima lui. Acesta este săm‚nţa căzută l‚ngă drum.
- Săm‚nţa căzută Ón locuri st‚ncoase, este cel ce aude Cuv‚ntul, şi-l primeşte Óndată cu bucurie;
- dar n-are rădăcină Ón el, ci ţine p‚nă la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuv‚ntului, se leapădă Óndată de el.
- Săm‚nţa căzută Óntre spini, este cel ce aude Cuv‚ntul; dar Óngrijorările veacului acestuia şi Ónşelăciunea bogăţiilor Óneacă acest Cuv‚nt, şi ajunge neroditor.
- Iar săm‚nţa căzută Ón păm‚nt bun, este cel ce aude Cuv‚ntul şi-l Ónţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.î
- Isus le-a pus Ónainte o altă pildă, şi le-a zis: ÑŒmpărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o săm‚nţă bună Ón ţarina lui.
- Dar, pe c‚nd dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină Óntre gr‚u, şi a plecat.
- C‚nd au răsărit firele de gr‚u şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina.
- Robii stăp‚nului casei au venit, şi i-au zis: ,Doamne, n-ai semănat săm‚nţă bună Ón ţarina ta? De unde are dar neghină?í
- El le-a răspuns: ,Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.í Şi robii i-au zis: ,Vrei dar să mergem s-o smulgem?í
- ,Nuí, le-a zis el, ,ca nu cumva, smulg‚nd neghina, să smulgeţi şi gr‚ul Ómpreună cu ea.
- Lăsaţi-le să crească am‚ndouă Ómpreună p‚nă la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: ,Smulgeţi Ónt‚i neghina, şi legaţi-o Ón snopi, ca s-o ardem, iar gr‚ul str‚ngeţi-l Ón gr‚narul meu.í
- Isus le-a pus Ónainte o altă pildă, şi le-a zis: ÑŒmpărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a semănat Ón ţarina sa.
- Grăuntele acesta, Ón adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele; dar, după ce a crescut, este mai mare dec‚t zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi Óşi fac cuiburi Ón ramurile lui.î
- Le-a spus o altă pildă, şi anume: ÑŒmpărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat, pe care l-a luat o femeie şi l-a pus Ón trei măsuri de făină de gr‚u, p‚nă s-a dospit toată plămădeala.î
- Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri Ón pilde; şi nu le vorbea deloc fără pildă,
- ca să se Ómplinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice: ÑVoi vorbi Ón pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii.î
- Atunci Isus a dat drumul noroadelor, şi a intrat Ón casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El, şi I-au zis: ÑT‚lcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină.î
- El le-a răspuns: ÑCel ce seamănă săm‚nţa bună, este Fiul omului.
- Ţarina, este lumea; săm‚nţa bună sunt fiii Œmpărăţiei; neghina, sunt fiii Celui rău.
- Vrăjmaşul, care a semănat-o, este Diavolul; secerişul, este sf‚rşitul veacului; secerătorii, sunt Óngerii.
- Deci, cum se smulge neghina şi se arde Ón foc, aşa va fi şi la sf‚rşitul veacului.
- Fiul omului va trimite pe Óngerii Săi, şi ei vor smulge din Œmpărăţia Lui toate lucrurile, care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săv‚rşesc fărădelegea,
- şi-i vor arunca Ón cuptorul aprins; acolo va fi pl‚nsul şi scr‚şnirea dinţilor
- Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele Ón Œmpărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă.
- Œmpărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă Óntr-o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are, şi cumpără ţarina aceea.
- Œmpărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.
- Şi, c‚nd găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi-l cumpără.
- Œmpărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat Ón mare, care prinde tot felul de peşti.
- După ce s-a umplut, pescarii Ól scot la mal, şed jos, aleg Ón vase ce este bun, şi aruncă afară ce este rău.
- Tot aşa va fi şi la sf‚rşitul veacului. Œngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni,
- şi-i vor arunca Ón cuptorul aprins; acolo va fi pl‚nsul şi scr‚şnirea dinţilor.î
- ÑAţi Ónţeles voi toate aceste lucruri?î i-a Óntrebat Isus. ñ ÑDa, Doamneî, I-au răspuns ei.
- Şi El le-a zis: ÑDe aceea orice cărturar, care a Ónvăţat ce trebuie despre Œmpărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar, care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.î
- După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.
- A venit Ón patria Sa, şi a Ónceput să Ónveţe pe oameni Ón sinagogă; aşa că cei ce-L auzeau, se mirau şi ziceau: ÑDe unde are El Ónţelepciunea şi minunile acestea?
- Oare nu este El fiul t‚mplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii Lui?
- Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?î
- Şi găseau astfel Ón El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: ÑNicăieri nu este preţuit un prooroc mai puţin dec‚t Ón patria şi Ón casa Lui.î
- Şi n-a făcut multe minuni Ón locul acela, din pricina necredinţei lor.
|
Выбор перевода и языка
|
Biblia