Cântarea Cântărilor, capitol 7
- Ce frumoase Óţi sunt picioarele Ón Óncălţămintea ta, fată de domn! Marginile rotunde ale coapsei tale sunt ca nişte lănţişoare de pus la g‚t, lucrate de m‚inile unui meşter iscusit.
- P‚ntecele tău este un pahar rotund, de unde nu lipseşte vinul mirositor; trupul tău este un snop de gr‚u, Óncins cu crini.
- Am‚ndouă ţ‚ţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare.
- G‚tul tău este ca un turn de fildeş; ochii tăi sunt ca iazurile Hesbonului, de l‚ngă poarta Bat-Rabim; nasul tău este ca turnul Libanului, care priveşte spre Damasc.
- Capul tău este cum e Carmelul, şi părul capului tău este ca purpura Ómpărătească: p‚nă şi un Ómpărat ar fi Ónlănţuit de pletele tale!Ö
- Ce frumoasă şi ce plăcută eşti, tu, iubito, Ón mijlocul desfătărilor!
- Statura ta este ca finicul, şi ţ‚ţele tale ca nişte struguri.
- Œmi zic: ÑMă voi sui Ón finic, şi-i voi apuca crăcile!î Atunci ţ‚ţele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflării tale ca al merelor.
- Şi gura ta toarnă un vin ales, care curge lin ca răspuns la dezmierdările mele, şi alunecă pe buzele noastre c‚nd adormim!
- Eu sunt a iubitului meu, şi el doreşte de mine.
- Vino, iubitule, haidem să ieşim pe c‚mp, să răm‚nem noaptea Ón sate!
- Dis-de-dimineaţă ne vom duce la vii, să vedem dacă a Ónmugurit via, dacă s-a deschis floarea, şi dacă au Ónflorit rodiile. Acolo Óţi voi da dragostea mea.
- Mandragorele Óşi răsp‚ndesc mirosul, şi deasupra uşii avem tot felul de roade bune, noi şi vechi, pe care, pentru tine, iubitule, le-am păstrat.
|
Выбор перевода и языка
|