Cântarea Cântărilor, capitol 4
- Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti! Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă, sub marama ta. Părul tău este ca o turmă de capre, poposită pe coama muntelui Galaad.
- Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi tunse, care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi nici una din ele nu este stearpă.
- Buzele tale sunt ca un fir de c‚rm‚z, şi gura ta este drăguţă; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta.
- G‚tul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi at‚rnă de el, toate scuturi de viteji.
- Am‚ndouă ţ‚ţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare, care pasc Óntre crini.
- P‚nă se răcoreşte ziua, şi p‚nă fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, şi la tine, deal de tăm‚ie.
- Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n-ai nici un cusur.
- Vino cu mine din Liban, mireaso, vino cu mine din Liban! Priveşte din v‚rful muntelui Amana, din v‚rful muntelui Senir şi Hermon, din vizuinile leilor, din munţii pardoşilor!
- Mi-ai răpit inima, soro, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănţişoarele de la g‚tul tău!
- Ce lipici Ón dezmierdările tale, soro, mireaso! Dezmierdările tale preţuiesc mai mult dec‚t vinul, şi miresmele tale sunt mai plăcute dec‚t toate miroznele!
- Miere picură din buzele tale, mireaso, miere şi lapte se află sub limba ta, şi mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
- Eşti o grădină Ónchisă, soro, mireaso, un izvor Ónchis, o f‚nt‚nă pecetluită.
- Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade, mălini negri şi nard;
- nard şi şofran, trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tăm‚ie, smirnă şi aloe, cu cele mai alese miresme.
- O f‚nt‚nă din grădini, un izvor de ape vii, ce curge din Liban.
- Scoală-te, crivăţule! Vino, v‚ntule de miazăzi! Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! ñ Să intre iubitul meu Ón grădina lui, şi să măn‚nce din roadele ei alese! ñ
|
Выбор перевода и языка
|