 2 Corinteni, capitol 3
- Œncepem noi iarăşi să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole de laudă, către voi sau de la voi?
- Voi sunteţi epistola noastră, scrisă Ón inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii.
- Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.
- Avem Óncrederea aceasta tare Ón Dumnezeu, prin Hristos.
- Nu că noi prin noi Ónşine suntem Ón stare să g‚ndim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu,
- care ne-a şi făcut Ón stare să fim slujitori ai unui legăm‚nt nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.
- Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată Ón pietre, era cu at‚ta slavă Ónc‚t fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare,
- cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului?
- Dacă slujba aducătoare de os‚ndă, a fost slăvită, cu c‚t mai mult o Óntrece Ón slavă slujba aducătoare de neprihănire?
- Şi Ón privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o Óntrece cu mult.
- Œn adevăr, dacă ce era trecător, era cu slavă, cu c‚t mai mult va răm‚ne Ón slavă ce este netrecător!
- Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă Óndrăzneală;
- şi nu facem ca Moise, care Óşi punea o maramă peste faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sf‚rşitului a ceea ce era trecător.
- Dar ei au rămas greoi la minte: căci p‚nă Ón ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă răm‚ne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte Ón Hristos.
- Da, p‚nă astăzi, c‚nd se citeşte Moise, răm‚ne o maramă peste inimile lor.
- Dar ori de c‚te ori vreunul se Óntoarce la Domnul, marama este luată.
- Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.
- Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca Óntr-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi Ón acelaşi chip al Lui, din slavă Ón slavă, prin Duhul Domnului.
|
Выбор перевода и языка
|
Biblia