2 Corinteni, capitol 7
- Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţim de orice Óntinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea p‚nă la capăt, Ón frica de Dumnezeu.
- Œnţelegeţi-ne bine! N-am nedreptăţit pe nimeni, n-am vătămat pe nimeni, n-am Ónşelat pe nimeni.
- Nu spun aceste lucruri ca să vă os‚ndesc, căci am spus mai Ónainte că sunteţi Ón inimile noastre pe viaţă şi pe moarte.
- Am o mare Óncredere Ón voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sunt plin de m‚ng‚iere, Ómi saltă inima de bucurie Ón toate necazurile noastre.
- Căci şi după venirea noastră Ón Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă. Am fost necăjiţi Ón toate chipurile: de afară lupte, dinăuntru temeri.
- Dar Dumnezeu, care m‚ng‚ie pe cei smeriţi, ne-a m‚ng‚iat prin venirea lui Tit.
- Şi nu numai prin venirea lui, ci şi prin m‚ng‚ierea cu care a fost m‚ng‚iat şi el de voi. El ne-a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrimile voastre, despre r‚vna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare.
- Măcar că v-am Óntristat prin epistola mea, nu-mi pare rău; şi chiar dacă mi-ar fi părut rău ñ căci văd că epistola aceea v-a Óntristat (măcar că pentru puţină vreme) ñ
- totuşi, acum mă bucur, nu pentru că aţi fost Óntristaţi, ci pentru că Óntristarea voastră v-a adus la pocăinţă. Căci aţi fost Óntristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveţi nici o pagubă din partea noastră.
- Œn adevăr, c‚nd Óntristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la m‚ntuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată; pe c‚nd Óntristarea lumii aduce moartea.
- Căci uite, tocmai Óntristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frăm‚ntare a trezit Ón voi! Şi ce cuvinte de dezvinovăţire! Ce m‚nie! Ce frică! Ce dorinţă aprinsă! Ce r‚vnă! Ce pedeapsă! Œn toate voi aţi arătat că sunteţi curaţi Ón privinţa aceasta.
- Aşa că, dacă v-am scris nu v-am scris nici din pricina celui ce a făcut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci ca să se arate marea noastră purtare de grijă pentru voi Ónaintea lui Dumnezeu.
- De aceea am fost m‚ng‚iaţi. Dar, pe l‚ngă m‚ng‚ierea aceasta a noastră, ne-am bucurat şi mai mult de bucuria lui Tit, al cărui duh a fost răcorit de voi toţi.
- Şi dacă m-am lăudat puţin cu voi Ónaintea lui, n-am fost dat de ruşine. Ci, după cum Ón orice lucru v-am spus adevărul, tot aşa şi lauda noastră cu voi Ónaintea lui Tit, s-a adeverit.
- El are o şi mai mare dragoste pentru voi, c‚nd Óşi aduce aminte de ascultarea voastră a tuturor, şi de primirea pe care i-aţi făcut-o, cu frică şi cu cutremur.
- Mă bucur că mă pot Óncrede Ón voi Ón toate privinţele.
|
Выбор перевода и языка
|