Facerea, capitol 8
- Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el Ón corabie; şi Dumnezeu a făcut să sufle un v‚nt pe păm‚nt, şi apele s-au potolit.
- Izvoarele Ad‚ncului şi stăvilarele cerurilor au fost Ónchise, şi ploaia din cer a fost oprită.
- Apele au scăzut de pe faţa păm‚ntului, scurg‚ndu-se şi Ómpuţin‚ndu-se, şi, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micşorat.
- Œn luna a şaptea, Ón ziua a şaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munţii Ararat.
- Apele au mers scăz‚nd p‚nă Ón luna a zecea. Œn luna a zecea, Ón ziua Ónt‚i a lunii, s-au văzut v‚rfurile munţilor.
- După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pe care o făcuse.
- A dat drumul unui corb, care a ieşit, duc‚ndu-se şi Óntorc‚ndu-se, p‚nă c‚nd au secat apele de pe păm‚nt.
- A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa păm‚ntului.
- Dar porumbelul n-a găsit nici un loc ca să-şi pună piciorul, şi s-a Óntors la el Ón corabie, căci erau ape pe toată faţa păm‚ntului. Noe a Óntins m‚na, l-a luat, şi l-a băgat la el Ón corabie.
- A mai aşteptat alte şapte zile, şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie.
- Porumbelul s-a Óntors la el spre seară; şi iată că Ón ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de cur‚nd. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe păm‚nt.
- A mai aşteptat alte şapte zile; şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai Óntors la el.
- Œn anul şase sute unu, Ón luna Ónt‚i, Ón ziua Ónt‚i a lunii, apele secaseră pe păm‚nt. Noe a ridicat Ónvelitoarea corabiei: s-a uitat, şi iată că faţa păm‚ntului se uscase.
- Œn luna a doua, Ón a douăzeci şi şaptea zi a lunii, păm‚ntul era uscat de tot.
- Atunci Dumnezeu a vorbit lui Noe, şi i-a zis:
- ÑIeşi din corabie, tu şi nevasta ta, fiii tăi şi nevestele fiilor tăi cu tine!
- Scoate afară Ómpreună cu tine toate vieţuitoarele de tot felul care sunt cu tine, at‚t păsările c‚t şi vitele şi toate t‚r‚toarele care se t‚răsc pe păm‚nt: să mişune pe păm‚nt, să crească şi să se Ónmulţească pe păm‚nt.î
- Şi Noe a ieşit afară cu fiii săi, cu nevasta sa şi cu nevestele fiilor săi.
- Toate dobitoacele, toate t‚r‚toarele, toate păsările, tot ce se mişcă pe păm‚nt, după soiurile lor, au ieşit din corabie.
- Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate şi din toate păsările curate, şi a adus arderi de tot pe altar.
- Domnul a mirosit un miros plăcut; şi Domnul a zis Ón inima Lui: ÑNu voi mai blestema păm‚ntul, din pricina omului, pentru că Óntocmirile g‚ndurilor din inima omului sunt rele din tinereţea lui; şi nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut.
- C‚t va fi păm‚ntul, nu va Ónceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!î
|
Выбор перевода и языка
|