Facerea, capitol 19
- Cei doi Óngeri au ajuns la Sodoma seara; şi Lot şedea la poarta Sodomei. C‚nd i-a văzut Lot, s-a sculat, le-a ieşit Ónainte, şi s-a plecat p‚nă la păm‚nt.
- Apoi a zis: ÑDomnii mei, intraţi, vă rog, Ón casa robului vostru, ca să răm‚neţi peste noapte Ón ea şi spălaţi-vă picioarele; m‚ine vă veţi scula de dimineaţă, şi vă veţi vedea de drum.î ÑNuî, au răspuns ei, Ñci vom petrece noaptea Ón uliţăî.
- Dar Lot a stăruit de ei p‚nă au venit şi au intrat Ón casa lui. Le-a pregătit o cină, a pus să coacă azimi şi au m‚ncat.
- Dar nu se culcaseră Óncă, şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătr‚ni, au Ónconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile.
- Au chemat pe Lot, şi i-au zis: ÑUnde sunt oamenii care au intrat la tine Ón noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne Ómpreunăm cu ei.î
- Lot a ieşit afară la ei la uşă, a Óncuiat uşa după el,
- şi a zis: ÑFraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate!
- Iată că am două fete care nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară, şi le veţi face ce vă va plăcea. Numai, nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă au venit sub umbra acoperişului casei mele.î
- Ei au strigat: ÑPleacă!î Şi au zis: ÑOmul acesta a venit să locuiască aici ca un străin, şi acum vrea să facă pe judecătorul. Ei bine, o să-ţi facem mai rău dec‚t lor.î Şi Ómping‚nd pe Lot cu sila, s-au apropiat să spargă uşa.
- Dar bărbaţii aceia au Óntins m‚na, au tras pe Lot Ónăuntru la ei Ón casă, şi au Óncuiat uşa.
- Iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire, de la cel mai mic p‚nă la cel mai mare, aşa că degeaba se trudeau să găsească uşa.
- Bărbaţii aceia au zis lui Lot: ÑPe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice, şi tot ce ai Ón cetate: scoate-i din locul acesta.
- Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare pl‚ngere Ónaintea Domnului Ómpotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.î
- Lot a ieşit, şi a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui: ÑSculaţi-văî, a zis el, Ñieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.î Dar ginerii lui credeau că glumeşte.
- C‚nd s-a crăpat de ziuă, Óngerii au stăruit de Lot, zic‚nd: ÑScoală-te, ia-ţi nevasta şi cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri şi tu Ón nelegiuirea cetăţii.î
- Şi fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia l-au apucat de m‚nă, pe el, pe nevasta sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-l cruţe; l-au scos, şi l-au lăsat afară din cetate.
- După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: ÑScapă-ţi viaţa; să nu te uiţi Ónapoi, şi să nu te opreşti Ón vreun loc din C‚mpie: scapă la munte, ca să nu pieri.î
- Lot le-a zis: ÑO! nu, Doamne!
- Iată că am căpătat trecere Ónaintea Ta, şi ai arătat mare Óndurare faţă de mine, păstr‚ndu-mi viaţa; dar nu pot să fug la munte, Ónainte ca să mă atingă prăpădul, şi voi pieri.
- Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug Ón ea, şi este mică. O! de aş putea să fug acolo,Ö este aşa de micăÖ şi să scap cu viaţa!î
- Şi El i-a zis: ÑIată că-ţi fac şi hat‚rul acesta, şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti.
- Grăbeşte-te de fugi Ón ea, căci nu pot face nimic p‚nă nu vei ajunge acolo.î Pentru aceea s-a pus cetăţii aceleia numele Ţoar.
- Răsărea soarele pe păm‚nt, c‚nd a intrat Lot Ón Ţoar.
- Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer.
- A nimicit cu desăv‚rşire cetăţile acelea, toată C‚mpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor, şi tot ce creştea pe păm‚nt.
- Nevasta lui Lot s-a uitat Ónapoi, şi s-a prefăcut Óntr-un st‚lp de sare.
- Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă, şi s-a dus la locul unde stătuse Ónaintea Domnului.
- Şi-a Óndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora, şi spre toată C‚mpia; şi iată că a văzut ridic‚ndu-se de pe păm‚nt un fum, ca fumul unui cuptor.
- C‚nd a nimicit Dumnezeu cetăţile C‚mpiei, Şi-a adus aminte de Avraam; şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetăţile unde Óşi aşezase Lot locuinţa.
- Lot a ieşit din Ţoar şi a rămas pe munte, cu cele două fete ale lui, căci s-a temut să răm‚nă Ón Ţoar. A locuit Óntr-o peşteră, cu cele două fete ale lui.
- Cea mai mare a zis celei mai tinere: ÑTatăl nostru este bătr‚n; şi nu mai este nici un bărbat Ón ţinutul acesta, ca să intre la noi, după obiceiul tuturor ţărilor.
- Vino, să punem pe tatăl nostru să bea vin, şi să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm săm‚nţa prin tatăl nostru.î
- Au făcut dar pe tatăl lor de a băut vin Ón noaptea aceea; şi cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei. El n-a băgat de seamă nici c‚nd s-a culcat ea, nici c‚nd s-a sculat.
- A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: ÑIată, eu m-am culcat Ón noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin şi Ón noaptea aceasta, şi du-te de te culcă şi tu cu el, ca să ne păstrăm săm‚nţa prin tatăl nostru.î
- Au dat tatălui lor de a băut vin şi Ón noaptea aceea; apoi cea mai t‚nără s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a băgat de seamă nici c‚nd s-a culcat ea, nici c‚nd s-a sculat.
- Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel Ónsărcinate de tatăl lor.
- Cea mai mare a născut un fiu, căruia i-a pus numele Moab; el este tatăl Moabiţilor din ziua de azi.
- Cea mai t‚nără a născut şi ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ammi: el este tatăl Amoniţilor din ziua de azi.
|
Выбор перевода и языка
|