 Facerea, capitol 24
- Avraam era bătr‚n, Ónaintat Ón v‚rstă; şi Domnul binecuv‚ntase pe Avraam Ón orice lucru.
- Avraam a zis celui mai bătr‚n rob din casa lui, care era Óngrijitorul tuturor averilor lui: ÑPune-ţi te rog, m‚na sub coapsa mea;
- şi te voi pune să juri, pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul păm‚ntului, că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele Canaaniţilor, Ón mijlocul cărora locuiesc,
- ci te vei duce Ón ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.î
- Robul i-a răspuns: ÑPoate că femeia n-are să vrea să mă urmeze Ón ţara aceasta; va trebui să duc oare pe fiul tău Ón ţara de unde ai ieşit tu?î
- Avraam i-a zis: ÑSă nu care cumva să duci pe fiul meu acolo!
- Domnul, Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat, zic‚nd: ÑSeminţei tale voi da ţara aceastaî, va trimite pe Œngerul Său Ónaintea ta; şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu.
- Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurăm‚ntul acesta, pe care te pun să-l faci. Cu nici un chip să nu duci Ónsă acolo pe fiul meu.î
- Robul şi-a pus m‚na sub coapsa stăp‚nului său Avraam, şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri.
- Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăp‚nului său, şi a plecat, av‚nd cu el toate lucrurile de preţ ale stăp‚nului său. S-a sculat, şi a plecat Ón Mesopotamia, Ón cetatea lui Nahor.
- A lăsat cămilele să se odihnească, Ón genunchi, afară din cetate, l‚ngă o f‚nt‚nă. Era seara, pe vremea c‚nd ies femeile să scoată apă.
- Şi a zis: ÑDoamne, Dumnezeul stăp‚nului meu Avraam! Te rog, dă-mi izb‚ndă astăzi, şi Óndură-Te de stăp‚nul meu Avraam.
- Iată, stau l‚ngă izvorul acesta de apă, şi fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă.
- Fă ca fata căreia Ói voi zice: ÑPleacă-ţi vadra, te rog, ca să beauî, şi care va răspunde: ÑBea, şi am să dau de băut şi cămilelor taleî, să fie aceea, pe care ai r‚nduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte că Te-ai Óndurat de stăp‚nul meu.î
- Nu sf‚rşise el Óncă de vorbit, şi-a ieşit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.
- Fata era foarte frumoasă; era fecioară, şi nici un bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a pogor‚t la izvor, şi-a umplut vadra şi s-a suit iarăşi.
- Robul a alergat Ónaintea ei, şi a zis: ÑDă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta.î
- ÑBea, domnul meuî, a răspuns ea. Şi s-a grăbit de a plecat vadra pe m‚nă, şi i-a dat să bea.
- După ce i-a dat şi a băut de s-a săturat, a zis: ÑAm să scot apă şi pentru cămilele tale, p‚nă vor bea şi se vor sătura.î
- A vărsat Ón grabă vadra Ón adăpătoare, şi a alergat iarăşi la f‚nt‚nă ca să scoată apă; şi a scos pentru toate cămilele lui.
- Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria.
- C‚nd s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări, grele de zece sicli de aur.
- Şi a zis: ÑA cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi Ón casa tatălui tău, ca să răm‚nem peste noapte?î
- Ea a răspuns: ÑEu sunt fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor.î
- Şi i-a zis mai departe: ÑAvem paie şi nutreţ din belşug, şi este şi loc de găzduit peste noapte.î
- Atunci omul a plecat capul, şi s-a aruncat cu faţa la păm‚nt Ónaintea Domnului,
- zic‚nd: ÑBinecuv‚ntat să fie Domnul, Dumnezeul stăp‚nului meu Avraam, care n-a părăsit Óndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăp‚nul meu! Domnul m-a Óndreptat Ón casa fraţilor stăp‚nului meu.î
- Fata a alergat şi a istorisit mamei sale acasă cele Ónt‚mplate.
- Rebeca avea un frate, numit Laban. Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor.
- Văzuse veriga şi brăţările Ón m‚inile surorii sale, şi auzise pe sora sa Rebeca spun‚nd: ÑAşa mi-a vorbit omul acela.î A venit dar la omul acela, care stătea l‚ngă cămile la izvor,
- şi a zis: ÑVino, binecuv‚ntatul Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa, şi am pregătit un loc pentru cămile.î
- Omul a intrat Ón casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor care erau cu el.
- Apoi, i-a dat să măn‚nce. Dar el a zis: ÑNu măn‚nc p‚nă nu voi spune ce am de spus.î ÑVorbeşte!î a zis Laban.
- Atunci el a zis: ÑEu sunt robul lui Avraam.
- Domnul a umplut de binecuv‚ntări pe stăp‚nul meu, care a ajuns la mare propăşire. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari.
- Sara, nevasta stăp‚nului meu, a născut, la bătr‚neţe, un fiu stăp‚nului meu; şi lui i-a dat el tot ce are.
- Stăp‚nul meu m-a pus să jur, şi a zis: ÑSă nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele Canaaniţilor, Ón ţara cărora locuiesc;
- ci să te duci Ón casa tatălui meu şi la rudele mele, ca de-acolo să iei nevastă fiului meu.î
- Eu am zis stăp‚nului meu: ÑPoate că femeia n-are să vrea să mă urmeze.î
- Şi el mi-a răspuns: ÑDomnul, Ónaintea căruia umblu, va trimite pe Œngerul Său cu tine, şi-ţi va da izb‚ndă Ón călătorie, şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu.
- Vei fi dezlegat de jurăm‚ntul pe care mi-l faci, dacă te vei duce la rudele mele; şi dacă nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurăm‚ntul pe care mi-l faci.î
- Eu am ajuns azi la izvor, şi am zis: ÑDoamne, Dumnezeul stăp‚nului meu Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izb‚ndă Ón călătoria pe care o fac,
- iată, eu stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă, şi căreia Ói voi zice: ÑDă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra taî,
- şi care Ómi va răspunde: ÑBea tu Ónsuţi, şi voi da de băut şi cămilelor taleî, fata aceea să fie nevasta pe care a r‚nduit-o Domnul pentru fiul stăp‚nului meu!î
- Œnainte de a sf‚rşi de vorbit Ón inima mea, iată că a ieşit Rebeca, cu vadra pe umăr, s-a cobor‚t la izvor, şi a scos apă. Eu i-am zis: ÑDă-mi să beau, te rog.î
- Ea s-a grăbit, şi-a plecat vadra deasupra umărului, şi a zis: ÑBea, şi voi da de băut şi cămilelor tale.î Am băut, şi a dat de băut şi cămilelor mele.
- Eu am Óntrebat-o, şi am zis: ÑA cui fată eşti?î Ea a răspuns: ÑSunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi.î I-am pus veriga Ón nas, şi brăţările la m‚ini.
- Apoi am plecat capul, m-am aruncat cu faţa la păm‚nt Ónaintea Domnului, şi am binecuv‚ntat pe Domnul, Dumnezeul stăp‚nului meu Avraam, că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăp‚nului meu pentru fiul lui.
- Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăp‚nul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca să mă Óndrept la dreapta sau la st‚nga.î
- Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: ÑDe la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune nici rău nici bine.
- Iată, Rebeca este Ónaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăp‚nului tău, cum a spus Domnul.î
- C‚nd a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu faţa la păm‚nt Ónaintea Domnului.
- Şi robul a scos scule de argint, scule de aur, şi Ómbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecii; a dat de asemenea daruri bogate fratelui său şi mamei sale.
- După aceea, au m‚ncat şi au băut, el şi oamenii care erau Ómpreună cu el şi s-au culcat. Dimineaţa c‚nd s-au sculat, robul a zis: ÑLăsaţi-mă să mă Óntorc la stăp‚nul meu.î
- Fratele şi mama fetei au zis: ÑFata să mai răm‚nă c‚tva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.î
- El le-a răspuns: ÑNu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izb‚ndă Ón călătoria mea; lăsaţi-mă să plec, şi să mă duc la stăp‚nul meu.î
- Atunci ei au răspuns: ÑSă chemăm pe fată, şi s-o Óntrebăm.î
- Au chemat dar pe Rebeca, şi i-au zis: ÑVrei să te duci cu omul acesta?î ÑDa, vreauî, a răspuns ea.
- Şi au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui.
- Au binecuv‚ntat pe Rebeca, şi i-au zis: ÑO, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii, şi săm‚nţa ta să stăp‚nească cetăţile vrăjmaşilor săi!î
- Rebeca s-a sculat, Ómpreună cu slujnicele ei, au Óncălecat pe cămile, şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca, şi a plecat.
- Isaac se Óntorsese de la f‚nt‚na ÑLahai-Roiî, căci locuia Ón ţara de miazăzi.
- Œntr-o seară, c‚nd Isaac ieşise să cugete Ón taină pe c‚mp, a ridicat ochii, şi s-a uitat; şi iată că veneau nişte cămile.
- Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac, şi s-a dat jos de pe cămilă.
- Şi a zis robului: ÑCine este omul acesta, care vine Ónaintea noastră pe c‚mp?î Robul a răspuns: ÑEste stăp‚nul meu!î Atunci ea şi-a luat marama, şi s-a acoperit.
- Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.
- Isaac a dus pe Rebeca Ón cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost m‚ng‚iat Isaac pentru pierderea mamei sale.
|
Выбор перевода и языка
|
Biblia