1. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
  2. ÑPune-Mi deoparte ca sf‚nt pe orice Ónt‚i-născut, pe orice Ónt‚i născut dintre copiii lui Israel, at‚t dintre oameni c‚t şi dintre dobitoace: este al Meu.î
  3. Moise a zis poporului: ÑAduceţi-vă aminte de ziua aceasta, c‚nd aţi ieşit din Egipt, din casa robiei; căci cu m‚nă puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu m‚ncaţi p‚ine dospită.
  4. Astăzi ieşiţi, Ón luna spicelor.
  5. C‚nd te va duce Domnul Ón ţara Canaaniţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor, pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da, ţară unde curge lapte şi miere, să ţii următoarea slujbă Ón luna aceasta.
  6. Timp de şapte zile, să măn‚nci azimi; şi Ón ziua a şaptea, să fie o sărbătoare Ón cinstea Domnului.
  7. Œn timpul celor şapte zile, să m‚ncaţi azimi; să nu se vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată Óntinderea ţării tale.
  8. Să spui atunci fiului tău: ,Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine, c‚nd am ieşit din Egipt.í
  9. Să-ţi fie ca un semn pe m‚nă şi ca un semn de aducere aminte pe frunte Óntre ochii tăi, pentru ca legea Domnului să fie totdeauna Ón gura ta; căci cu m‚nă puternică te-a scos Domnul din Egipt.
  10. Să ţii porunca aceasta la vremea hotăr‚tă, din an Ón an.
  11. C‚nd te va aduce Domnul Ón ţara Canaaniţilor, cum a jurat ţie şi părinţilor tăi, şi c‚nd ţi-o va da,
  12. să Ónchini Domnului pe orice Ónt‚i-născut, chiar pe orice Ónt‚i-născut din vitele, pe care le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului.
  13. Să răscumperi cu un miel pe orice Ónt‚i-născut al măgăriţei; iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i fr‚ngi g‚tul. Să răscumperi de asemenea pe orice Ónt‚i-născut de parte bărbătească dintre fiii tăi.
  14. Şi c‚nd te va Óntreba fiul tău Óntr-o zi: ,Ce Ónseamnă lucrul acesta?í să-i răspunzi: ,Prin m‚na Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei;
  15. şi, fiindcă Faraon se Óncăpăţ‚na şi nu voia să ne lase să plecăm, Domnul a omor‚t pe toţi Ónt‚ii-născuţi din ţara Egiptului, de la Ónt‚ii-născuţi ai oamenilor p‚nă la Ónt‚ii-născuţi ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice Ónt‚i-născut de parte bărbătească, şi răscumpăr pe orice Ónt‚i-născut dintre fiii mei.
  16. Să-ţi fie ca un semn pe m‚nă şi ca un semn de aducere aminte pe frunte Óntre ochi; căci prin m‚na Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt.î
  17. După ce a lăsat Faraon pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă Ón ţara Filistenilor, măcar că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: ÑS-ar putea să-i pară rău poporului văz‚nd războiul, şi să se Óntoarcă Ón Egipt.î
  18. Ci Dumnezeu a pus pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre marea Roşie. Copiii lui Israel au ieşit Ónarmaţi din ţara Egiptului.
  19. Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zic‚nd: ÑC‚nd vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi cu voi oasele mele de aici.î
  20. Au plecat din Sucot, şi au tăbăr‚t la Etam, la marginea pustiei.
  21. Domnul mergea Ónaintea lor, ziua Óntr-un st‚lp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea Óntr-un st‚lp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea.
  22. St‚lpul de nor nu se depărta dinaintea poporului Ón timpul zilei, nici st‚lpul de foc Ón timpul nopţii.

Постоянная ссылка на эту страницу old.bibleonline.ru/bible/ron/02/13/.

Выбор перевода и языка



© Библия Онлайн, 2003-2024
Перейти на новую версию сайта.