Luca, capitol 7
- După ce a sf‚rşit de rostit toate aceste cuv‚ntări Ónaintea norodului, care-L asculta, Isus a intrat Ón Capernaum.
- Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult, şi care era bolnav pe moarte.
- Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimis la El pe nişte bătr‚ni ai Iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui.
- Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul, şi au zis: ÑFace să-i faci acest bine;
- căci iubeşte neamul nostru, şi el ne-a zidit sinagoga.î
- Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casă, c‚nd sutaşul a trimis la El pe nişte prieteni să-I spună: ÑDoamne, nu Te mai osteni at‚ta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperăm‚ntul meu.
- De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu Ónsumi la Tine. Ci, zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit.
- Căci şi eu, care sunt sub stăp‚nirea altuia, am sub mine ostaşi. Şi zic unuia: ,Du-te!í şi se duce; altuia: ,Vino!í şi vine; şi robului meu: ,Fă cutare lucru!í şi-l face.î
- C‚nd a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaş, S-a Óntors spre norodul, care mergea după El, şi a zis: ÑVă spun că nici chiar Ón Israel n-am găsit o credinţă at‚t de mare.î
- C‚nd s-au Óntors acasă, trimişii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.
- Œn ziua următoare, Isus Se ducea Óntr-o cetate numită Nain. Œmpreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult.
- C‚nd S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate.
- Domnul, c‚nd a văzut-o, I s-a făcut milă de ea, şi i-a zis: ÑNu pl‚nge!î
- Apoi S-a apropiat, şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau, s-au oprit. El a zis: ÑTinerelule, scoală-te, Óţi spun!î
- Mortul a şezut Ón capul oaselor, şi a Ónceput să vorbească. Isus l-a dat Ónapoi maicii lui.
- Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: ÑUn mare prooroc s-a ridicat Óntre noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.î
- Vestea aceasta despre Isus s-a răsp‚ndit Ón toată Iudea şi prin toate Ómprejurimile.
- Ucenicii lui Ioan au dat de ştire Ónvăţătorului lor despre toate aceste lucruri.
- Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi, şi i-a trimis la Isus să-L Óntrebe: ÑTu eşti Acela care are să vină, sau să aşteptăm pe altul?î
- Aceştia, c‚nd s-au Ónfăţişat Ónaintea lui Isus, I-au zis: ÑIoan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te Óntrebăm: ,Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?î
- Chiar Ón clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri, de duhuri rele, şi multor orbi le-a dăruit vederea.
- Şi, drept răspuns, le-a zis: ÑDuceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii Ónvie, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
- Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.î
- După ce au plecat trimişii lui Ioan, Isus a Ónceput să spună noroadelor despre Ioan: ÑCe aţi ieşit să vedeţi Ón pustie? O trestie clătinată de v‚nt?
- Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om Ómbrăcat Ón haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi şi cei ce trăiesc Ón desfătări, sunt Ón casele Ómpăraţilor.
- Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un prooroc? Da, vă spun, şi mai mult dec‚t un prooroc.
- El este acela despre care este scris: ,Iată, trimit pe solul Meu Ónaintea Feţei Tale, care Œţi va pregăti calea Ónaintea Ta.í
- Vă spun că dintre cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare dec‚t Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic Ón Œmpărăţia lui Dumnezeu, este mai mare dec‚t el.
- Şi tot norodul care l-a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan;
- dar Fariseii şi Ónvăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.
- Cu cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine seamănă ei?
- Seamănă cu nişte copii, care stau Ón piaţa, şi strigă unii către alţii: ,V-am c‚ntat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am c‚ntat de jale, şi n-aţi pl‚ns.í
- Œn adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici m‚nc‚nd p‚ine, nici b‚nd vin, şi ziceţi: ,Are drac.í
- A venit Fiul omului, m‚nc‚nd şi b‚nd, şi ziceţi: ,Iată un om m‚ncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.í
- Totuşi Œnţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.î
- Un Fariseu a rugat pe Isus să măn‚nce la el. Isus a intrat Ón casa Fariseului, şi a şezut la masă.
- Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă Ón casa Fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor,
- şi stătea Ónapoi l‚ngă picioarele lui Isus şi pl‚ngea. Apoi a Ónceput să-I stropească picioarele cu lacrimile ei, şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult, şi le ungea cu mir.
- C‚nd a văzut lucrul acesta, Fariseul, care-L poftise, şi-a zis: ÑOmul acesta, dacă ar fi un prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă.î
- Isus a luat cuv‚ntul, şi i-a zis: ÑSimone, am să-ţi spun ceva.î ñ ÑSpune, Œnvăţătoruleî, I-a răspuns el. ñ
- ÑUn cămătar avea doi datornici: unul Ói era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cinzeci.
- Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe am‚ndoi. Spune-Mi dar, care din ei Ól va iubi mai mult?î
- Simon I-a răspuns: ÑSocotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.î Isus i-a zis: ÑDrept ai judecat.î
- Apoi S-a Óntors spre femeie, şi a zis lui Simon: ÑVezi tu pe femeia aceasta? Am intrat Ón casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei, şi Mi le-a şters cu părul capului ei.
- Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de c‚nd am intrat, n-a Óncetat să-Mi sărute picioarele.
- Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.
- De aceea Óţi spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin.î
- Apoi a zis femeii: ÑIertate Óţi sunt păcatele!î
- Cei ce şedeau cu El la masă, au Ónceput să zică Óntre ei: ÑCine este acesta de iartă chiar şi păcatele?î
- Dar Isus a zis femeii: ÑCredinţa ta te-a m‚ntuit; du-te Ón pace.î
|
Выбор перевода и языка
|