Luca, capitol 20
- Œntr-una din acele zile, c‚nd Ónvăţa Isus norodul Ón Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cu bătr‚nii,
- şi I-au zis: ÑSpune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri, sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?î
- Drept răspuns, El le-a zis: ÑAm să vă pun şi Eu o Óntrebare. Spuneţi-Mi:
- Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?î
- Dar ei cugetau astfel Óntre ei: ÑDacă răspundem: ,Din cerí, va zice: ,Atunci de ce nu l-aţi crezut?í
- Şi dacă răspundem: ,De la oamenií, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este Óncredinţat că Ioan era un prooroc.î
- Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan.
- Şi Isus le-a zis: ÑNici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.î
- Apoi a Ónceput să spună norodului pilda aceasta: ÑUn om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri şi a plecat Óntr-o altă ţară, pentru o vreme Óndelungată.
- La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut, şi l-au trimis Ónapoi cu m‚inile goale.
- A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit, şi l-au trimis Ónapoi cu m‚inile goale.
- A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela, şi l-au scos afară.
- Stăp‚nul viei a zis: ÑCe să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că Ól vor primi cu cinste.î
- Dar vierii, c‚nd l-au văzut, s-au sfătuit Óntre ei, şi au zis: ÑIată moştenitorul; veniţi să-l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră.î
- Şi l-au scos afară din vie, şi l-au omor‚t. Acum, ce le va face stăp‚nul viei?
- Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora.î C‚nd au auzit ei cuvintele acestea, au zis: ÑNicidecum!î
- Dar Isus i-a privit drept Ón faţă, şi a zis: ÑCe Ónseamnă cuvintele acestea, care au fost scrise: ,Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă Ón capul unghiului?
- Oricine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, Ól va spulbera?î
- Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună m‚na pe El, chiar Ón ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta Ómpotriva lor.
- Au Ónceput să p‚ndească pe Isus; şi au trimis nişte iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe m‚na stăp‚nirii şi pe m‚na puterii dregătorului.
- Iscoditorii aceştia L-au Óntrebat: ÑŒnvăţătorule, ştim că vorbeşti şi Ónveţi pe oameni drept, şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i Ónveţi calea lui Dumnezeu Ón adevăr.
- Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?î
- Isus le-a priceput viclenia, şi le-a răspuns: ÑPentru ce Mă ispitiţi?
- Arătaţi-Mi un ban (Greceşte: dinar.). Al cui chip, şi ale cui slove sunt scrise pe el?î ÑAle Cezaruluiî au răspuns ei.
- Atunci El le-a zis: ÑDaţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.î
- Nu L-au putut prinde cu vorba Ónaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.
- Unii din Saduchei, care zic că nu este Ónviere, s-au apropiat şi au Óntrebat pe Isus:
- ÑŒnvăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: ,Dacă moare fratele cuiva, av‚nd nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui, şi să ridice urmaş fratelui său.í
- Au fost dar şapte fraţi. Cel dint‚i s-a Ónsurat, şi a murit fără copii.
- Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; şi a murit şi el fără copii.
- A luat-o şi al treilea, şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii.
- La urma tuturor, a murit şi femeia.
- Deci, la Ónviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi şapte au avut-o de nevastă.î
- Isus le-a răspuns: ÑFiii veacului acestuia se Ónsoară şi se mărită;
- dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de Ónvierea dintre cei morţi, nici nu se vor Ónsura, nici nu se vor mărita.
- Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca Óngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai Ónvierii.
- Dar că morţii Ónvie, a arătat Ónsuşi Moise, Ón locul unde este vorba despre ,Rugí, c‚nd numeşte pe Domnul: ,Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.í
- Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.î
- Unii din cărturari au luat cuv‚ntul, şi au zis: ÑŒnvăţătorule, bine ai zis.î
- Şi nu mai Óndrăzneau să-I mai pună nici o Óntrebare.
- Isus le-a zis: ÑCum se zice că Hristosul este fiul lui David?
- Căci Ónsuşi David zice Ón Cartea Psalmilor: ,Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea,
- p‚nă voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.í
- Deci David Œl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?î
- Atunci a zis ucenicilor Săi, Ón auzul Óntregului norod:
- ÑPăziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe Ón haine lungi, şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dint‚i Ón sinagogi, şi după locurile dint‚i la ospeţe;
- şi casele văduvelor le măn‚ncă, Ón timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare os‚ndă.î
|
Выбор перевода и языка
|