Zaharia, capitol 7
- Œn anul al patrulea al Ómpăratului Dariu, Cuv‚ntul Domnului a vorbit lui Zaharia, Ón ziua a patra a lunii a noua, care este luna lui Chisleu.
- Cei din Betel trimiseseră pe Şareţer şi pe Reghem-Melec cu oamenii săi, să se roage Domnului,
- şi să Óntrebe pe preoţii din Casa Domnului oştirilor şi pe prooroci: ÑTrebuie să pl‚ng şi Ón luna a cincea şi să mă Ónfr‚nez, cum am făcut at‚ţia ani?î
- Atunci Cuv‚ntul Domnului oştirilor mi-a vorbit astfel:
- ÑSpune la tot poporul ţării şi preoţilor: C‚nd aţi postit şi aţi pl‚ns Ón luna a cincea şi a şaptea, Ón aceşti şaptezeci de ani, oare pentru Mine aţi postit voi?
- Şi c‚nd m‚ncaţi şi beţi, nu sunteţi voi cei ce m‚ncaţi şi beţi?
- Nu cunoaşteţi cuvintele, pe care le-a vestit Domnul prin proorocii de mai Ónainte, c‚nd Ierusalimul era Óncă locuit şi liniştit Ómpreună cu cetăţile lui de primprejur, şi c‚nd şi partea de miază-zi şi c‚mpia erau locuite?î
- Cuv‚ntul Domnului a vorbit lui Zaharia astfel:
- ÑAşa a vorbit Domnul oştirilor: Faceţi cu adevărat dreptate, şi purtaţi-vă cu bunătate şi Óndurare unul faţă de altul.
- Nu asupriţi pe văduvă şi pe orfan, nici pe străin şi pe sărac, şi nici unul să nu g‚ndească rău Ón inima lui Ómpotriva fratelui său.î
- Dar ei n-au vrut să ia aminte, ci au Óntors spatele, şi şi-au astupat urechile ca să n-audă.
- Şi-au făcut inima ca diamantul de tare, ca să n-asculte Legea, nici cuvintele pe care li le spunea Domnul oştirilor, prin Duhul Său, prin proorocii de mai Ónainte. Din pricina aceasta Domnul oştirilor S-a aprins de o mare m‚nie.
- C‚nd chema El, ei n-au vrut s-asculte: ÑDe aceea nici Eu n-am vrut s-ascult, c‚nd au chemat ei, zice Domnul oştirilor.î
- ÑCi i-am Ómprăştiat printre toate neamurile pe care nu le cunoşteau; ţara a fost pustiită Ón urma lor, aşa că nimeni nu mai venea şi nu mai pleca din ea; şi dintr-o ţară plăcută cum era, au făcut o pustie!î
|
Выбор перевода и языка
|