Facerea, capitol 37
- Iacov a locuit Ón ţara Canaan, unde locuise ca străin tatăl său.
- Iată istoria lui Iacov. Iosif, la v‚rsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele.
- Israel iubea pe Iosif mai mult dec‚t pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că Ól născuse la bătr‚neţe; şi i-a făcut o haină pestriţă.
- Fraţii lui au văzut că tatăl lor Ól iubea mai mult dec‚t pe ei toţi, şi au Ónceput să-l urască. Nu puteau să-i spună nici o vorbă prietenească.
- Iosif a visat un vis, şi l-a istorisit fraţilor săi, care l-au ur‚t şi mai mult.
- El le-a zis: ÑIa ascultaţi ce vis am visat!
- Noi eram la legatul snopilor Ón mijlocul c‚mpului; şi iată că snopul meu s-a ridicat şi a stat Ón picioare; iar snopii voştri l-au Ónconjurat, şi s-au aruncat cu faţa la păm‚nt Ónaintea lui.î
- Fraţii lui i-au zis: ÑDoar n-ai să Ómpărăţeşti tu peste noi? Doar n-ai să ne c‚rmuieşti tu pe noi?î Şi l-au ur‚t şi mai mult, din pricina visurilor lui şi din pricina cuvintelor lui.
- Iosif a mai visat un alt vis, şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis: ÑAm mai visat un vis! Soarele, luna, şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la păm‚nt Ónaintea mea.î
- L-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l-a mustrat, şi i-a zis: ÑCe Ónseamnă visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta şi fraţii tăi, să ne aruncăm cu faţa la păm‚nt Ónaintea ta?î
- Fraţii săi au Ónceput să-l pizmuiască; dar tatăl său a ţinut minte lucrurile acestea.
- Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.
- Israel a zis lui Iosif: ÑFraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimit la ei.î ÑIată-mă, sunt gataî, a răspuns el.
- Israel i-a zis: ÑDu-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi sunt sănătoşi, şi dacă oile sunt bine; şi adu-mi veşti.î L-a trimis astfel din valea Hebronului şi Iosif a ajuns la Sihem.
- Pe c‚nd rătăcea pe c‚mp, l-a Ónt‚lnit un om. Omul acela l-a Óntrebat: ÑCe cauţi?î
- ÑCaut pe fraţii meiî, a răspuns Iosif; Ñspune-mi, te rog, unde pasc ei oile?î
- Şi omul acela a zis: ÑAu plecat de aici; căci i-am auzit spun‚nd: ÑHaidem la Dotan.î Iosif s-a dus după fraţii săi, şi i-a găsit la Dotan.
- Ei l-au zărit de departe, şi p‚nă să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare.î
- Ei au zis unul către altul: ÑIată că vine făuritorul de visuri!
- Veniţi acum, să-l omor‚m şi să-l aruncăm Óntr-una din aceste gropi; vom spune că l-a m‚ncat o fiară sălbatică, şi vom vedea ce se va alege de visurile lui.î
- Ruben a auzit lucrul acesta, şi l-a scos din m‚inile lor. El a zis: ÑSă nu-i luăm viaţa!î
- Ruben le-a zis: ÑSă nu vărsaţi s‚nge; ci mai bine aruncaţi-l Ón groapa aceasta care este Ón pustie, şi nu puneţi m‚na pe el.î Căci avea de g‚nd să-l scape din m‚inile lor, şi să-l aducă Ónapoi la tatăl său.
- C‚nd a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el.
- L-au luat şi l-au aruncat Ón groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă Ón ea.
- ÑApoi au şezut să măn‚nce. Ridic‚ndu-şi ochii, au văzut o ceată de Ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau Óncărcate cu tăm‚ie, cu leac alinător şi smirnă, pe care le duceau Ón Egipt.
- Atunci Iuda a zis fraţilor săi: ÑCe vom c‚ştiga să ucidem pe fratele nostru şi să-i ascundem s‚ngele?
- Veniţi mai bine să-l vindem Ismaeliţilor, şi să nu punem m‚na pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră.î Şi fraţii lui l-au ascultat.
- La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă, şi l-au v‚ndut cu douăzeci de sicli de argint Ismaeliţilor, care l-au dus Ón Egipt.
- Ruben s-a Óntors la groapă; şi iată că Iosif nu mai era Ón groapă. El şi-a rupt hainele,
- s-a Óntors la fraţii săi, şi a zis: ÑBăiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?î
- Ei au luat atunci haina lui Iosif; şi junghiind un ţap, i-au muiat haina Ón s‚nge.
- Au trimis tatălui lor haina cea pestriţă, pun‚nd să-i spună: ÑIată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.î
- Iacov a cunoscut-o, şi a zis: ÑEste haina fiului meu! O fiară sălbatică l-a m‚ncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!î
- Şi şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe coapse, şi a jelit multă vreme pe fiul său.
- Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit ca să-l m‚ng‚ie; dar el nu voia să primească nici o m‚ng‚iere, ci zicea: ÑPl‚ng‚nd mă voi pogorÓ la fiul meu Ón locuinţa morţilor.î Şi pl‚ngea astfel pe fiul său.
- Madianiţii l-au v‚ndut Ón Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, şi anume căpetenia străjerilor.
|
Выбор перевода и языка
|