Isaia, capitol 40
- ÑM‚ng‚iaţi, m‚ng‚iaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru.
- ,Vorbiţi bine Ierusalimului, şi strigaţi-i că robia lui s-a sf‚rşit, că nelegiuirea lui este ispăşită; căci a primit din m‚na Domnului de două oric‚t toate păcatele lui.
- Un glas strigă: ÑPregătiţi Ón pustie calea Domnului, neteziţi Ón locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!
- Orice vale să fie Ónălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă Ón c‚mpii, şi str‚mtorile Ón v‚lcele!
- Atunci se va descoperi slava Domnului, şi Ón clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit.
- Un glas zice: ,Strigă!í ñ Şi eu am răspuns: ,Ce să strig?í ñ ,Orice făptură este ca iarba, şi toată strălucirea ei ca floarea de pe c‚mp.
- Iarba se usucă, floarea cade, c‚nd suflă v‚ntul Domnului peste ea.î ñ Œn adevăr, poporul este ca iarba:
- iarba se usucă, floarea cade; dar cuv‚ntul Dumnezeului nostru răm‚ne Ón veac.
- Suie-te pe un munte Ónalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; Ónalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; Ónalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor lui Iuda: ,Iată Dumnezeul vostru!
- Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere, şi porunceşte cu braţul Lui. Iată că plata este cu El, şi răsplătirile vin Ónaintea Lui.
- El Œşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii Ón braţe, Ói va duce la s‚nul Lui, şi va călăuzi bl‚nd oile care alăptează.î
- ÑCine a măsurat apele cu m‚na lui? Cine a măsurat cerurile cu palma, şi a str‚ns ţăr‚na păm‚ntului Óntr-o treime de măsură? Cine a c‚ntărit munţii cu c‚ntarul, şi dealurile cu cumpăna?
- Cine a cercetat Duhul Domnului, şi cine L-a luminat cu sfaturile lui?
- Cu cine S-a sfătuit El, ca să ia Ónvăţătură! Cine L-a Ónvăţat cărarea dreptăţii? Cine L-a Ónvăţat Ónţelepciunea, şi I-a făcut cunoscut calea priceperii!
- Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră, sunt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip.
- Libanul n-ajunge pentru foc, şi dobitoacele lui n-ajung pentru arderea de tot.
- Toate neamurile sunt ca o nimica Ónaintea Lui, nu sunt dec‚t nimicnicie şi deşertăciune.
- Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare Œl veţi asemăna?
- Meşterul toarnă idolul, şi argintarul Ól Ómbracă cu aur, şi-i toarnă lănţişoare de argint.
- Iar cine este sărac, alege ca dar un lemn care nu putrezeşte; Óşi caută un meşter iscusit, ca să facă un idol, care să nu se clatine.
- ÑNu ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la Ónceput? Nu v-aţi g‚ndit niciodată la Óntemeierea păm‚ntului?î
- El stă deasupra cercului păm‚ntului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste Ónaintea Lui; El Óntinde cerurile ca o mahramă subţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască Ón el.
- El preface Óntr-o nimica pe voievozi, şi face o nimica din judecătorii păm‚ntului.
- De abia sunt sădiţi, de abia sunt semănaţi, de abia li s-a Ónrădăcinat tulpina Ón păm‚nt: şi El suflă peste ei, de se usucă, şi un v‚rtej Ói ia ca pe nişte paie.
- ÑCu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?î zice Cel Sf‚nt.
- ÑRidicaţi-vă ochii Ón sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, Ón şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte.î
- ÑPentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: ,Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea Ónaintea Dumnezeului meu?í
- Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile păm‚ntului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.
- El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade Ón leşin.
- Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină;
- dar cei ce se Óncred Ón Domnul Óşi Ónnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.î
|
Выбор перевода и языка
|