Isaia, capitol 57
- Piere cel neprihănit, şi nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine şi nimeni nu ia aminte că din pricina răutăţii este luat cel neprihănit.
- El intră Ón pace Ón groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept, se odihneşte Ón culcuşul lui.
- ÑDar voi, apropiaţi-vă Óncoace fii ai vrăjitoarei, săm‚nţa preacurvarului şi a curvei!
- De cine vă bateţi voi joc? Œmpotriva cui vă deschideţi voi gura larg, şi scoateţi limba? Nu sunteţi voi nişte copii ai păcatului, o săm‚nţă a minciunii,
- care se Óncălzeşte pentru idoli sub orice copac verde, care junghie pe copii Ón văi, sub crăpăturile st‚ncilor?
- Œn pietrele lustruite din p‚raie este partea ta de moştenire, ele sunt soarta ta; lor le torni şi jertfe de băutură, şi le aduci daruri de m‚ncare: ,Pot Eu să fiu nesimţitor la lucrul acesta?
- Pe un munte Ónalt şi ridicat Óţi faci culcuşul; tot acolo te sui să aduci jertfe.
- Œţi pui pomenirea Ón dosul uşii şi uşiorilor; căci, departe de Mine, Óţi ridici Ónvelitoarea şi te sui Ón pat, Óţi lărgeşti culcuşul, şi faci legăm‚nt cu ei, Óţi place legătura cu ei, şi iei seama la semnul lor.
- Te duci la Ómpărat cu untdelemn, Óţi Ónmulţeşti miresmele, Óţi trimiţi solii departe, şi te pleci p‚nă la locuinţa morţilor.
- Oboseşti merg‚nd, şi nu zici: ,Œncetez!í Tot mai găseşti putere Ón m‚na ta: De aceea nu te doboară Óntristarea.
- Şi de cine te sfiiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ţi-ai adus aminte, şi nu ţi-a păsat de Mine? Şi Eu tac, şi Óncă de multă vreme: de aceea nu te temi tu de Mine.
- Dar acum Óţi voi da pe faţă neprihănirea, şi faptele tale nu-ţi vor folosi!
- Şi atunci să strigi, şi să te izbăvească mulţimea idolilor tăi! Căci Ói va lua v‚ntul pe toţi, o suflare Ói va ridica. Dar cel ce se Óncrede Ón Mine va moşteni ţara, şi va stăp‚ni muntele Meu cel sf‚nt.î ñ
- Şi El zice: ÑCroiţi, croiţi drum, pregătiţi calea, luaţi orice piedică din calea poporului Meu!
- Căci aşa vorbeşte Cel Prea Œnalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sf‚nt. ,Eu locuiesc Ón locuri Ónalte şi Ón sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să Ónviorez duhurile smerite, şi să Ómbărbătez inimile zdrobite.
- Nu vreau să cert Ón veci, nici să ţin o m‚nie necurmată, c‚nd Ónaintea Mea cad Ón leşin duhurile, şi sufletele pe care le-am făcut.
- Din pricina păcatului lăcomiei lui, M-am m‚niat şi l-am lovit, M-am ascuns, Ón supărarea Mea, şi cel răzvrătit a urmat şi mai mult pe căile inimii lui.
- I-am văzut căile, şi totuşi Ól voi tămădui; Ól voi călăuzi, şi-l voi m‚ng‚ia, pe el şi pe cei ce pl‚ng Ómpreună cu el.
- Voi pune lauda pe buze: ,Pace, pace celui de departe şi celui de aproape! ñ zice Domnul ñ Da Eu Ól voi tămădui!
- Dar cei răi sunt ca marea Ónfuriată, care nu se poate linişti, şi ale cărei ape aruncă afară noroi şi m‚l.î
- ÑCei răi n-au paceî zice Dumnezeul meu. ñ
|
Выбор перевода и языка
|