Isaia, capitol 64
- ÑO! de ai despica cerurile, şi Te-ai pogorÓ, s-ar topi munţii Ónaintea Ta,
- ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea Ón clocot! Ţi-ar cunoaşte atunci vrăjmaşii Numele, şi ar tremura neamurile Ónaintea Ta!
- C‚nd ai făcut minuni la care nu ne aşteptam, Te-ai pogor‚t, şi munţii s-au zguduit Ónaintea Ta,
- cum niciodată nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se, şi cum nici n-a văzut vreodată ochiul aşa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se Óncred Ón El.
- Tu ieşi Ónaintea celor ce Ómplinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblă Ón căile Tale, şi Óşi aduc aminte de Tine. Dar Te-ai m‚niat, pentru că am păcătuit: vom suferi noi veşnic, sau putem fi m‚ntuiţi?
- Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină m‚njită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca v‚ntul.
- Nu este nimeni care să cheme Numele Tău, sau care să se trezească şi să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns Faţa Ta, şi ne laşi să pierim din pricina nelegiuirilor noastre.î
- Dar, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru; noi suntem lutul, şi Tu olarul, care ne-ai Óntocmit: suntem cu toţii lucrarea m‚inilor Tale.
- Nu Te m‚nia prea mult, Doamne, şi nu-Ţi aduce aminte Ón veci de nelegiuire! Priveşte dar, spre noi, căci toţi suntem poporul Tău.
- Cetăţile Tale cele sfinte sunt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul o pustietate!
- Casa noastră cea sf‚ntă şi slăvită, Ón care părinţii noştri c‚ntau laudele Tale, a ajuns pradă flăcărilor, şi tot ce aveam mai scump a fost pustiit.
- După toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tăcea Tu oare şi ne vei Óntrista nespus de mult?î
|
Выбор перевода и языка
|