Iosua, capitol 2
- Iosua, fiul lui Nun, a trimis Ón ascuns din Sitim doi oameni, ca iscoade, zic‚ndu-le: ÑDuceţi-vă de cercetaţi ţara, şi mai ales Ierihonul.î Cei doi oameni au plecat, şi au ajuns Ón casa unei curve, care se chema Rahav, şi s-au culcat acolo.
- S-a dat de ştire Ómpăratului din Ierihon, şi i-au spus: ÑIată că nişte oameni dintre copiii lui Israel au venit aici, astă noapte, ca să iscodească ţara.î
- Œmpăratul Ierihonului a trimis la Rahav să-i spună: ÑScoate afară pe bărbaţii care au venit la tine, şi care au intrat Ón casa ta; căci au venit să iscodească ţara.î
- Femeia a luat pe cei doi bărbaţi, şi i-a ascuns; şi a zis: ÑEste adevărat că bărbaţii aceştia au venit la mine, dar nu ştiam de unde sunt;
- şi, fiindcă poarta a trebuit să se Ónchidă noaptea, bărbaţii aceştia au ieşit afară; nu ştiu unde s-au dus: grăbiţi-vă de-i urmăriţi, şi-i veţi ajunge.î
- Ea Ói suise pe acoperiş, şi-i ascunsese sub nişte mănunchiuri de in, pe care-l Óntinsese pe acoperiş.
- Oamenii aceia i-au urmărit pe drumul care duce la vadul Iordanului, şi după ce au ieşit ei, s-a Ónchis poarta.
- Œnainte de a se culca iscoadele, Rahav s-a suit la ei pe acoperiş,
- şi le-a zis: ÑŞtiu că Domnul v-a dat ţara aceasta, căci ne-a apucat groaza de voi, şi toţi locuitorii ţării tremură Ónaintea voastră.
- Fiindcă am auzit cum, la ieşirea voastră din Egipt, Domnul a secat Ónaintea voastră apele mării Roşii, şi am auzit ce aţi făcut celor doi Ómpăraţi ai Amoriţilor dincolo de Iordan, lui Sihon şi Og, pe care i-aţi nimicit cu desăv‚rşire.
- De c‚nd am auzit lucrul acesta, ni s-a tăiat inima, şi toţi ne-am pierdut nădejdea Ónaintea voastră; căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus Ón ceruri şi jos pe păm‚nt.
- Şi acum, vă rog, juraţi-mi pe Domnul că veţi avea faţă de casa tatălui meu aceeaşi bunăvoinţă pe care am avut-o eu faţă de voi. Daţi-mi un semn de Óncredinţare
- că veţi lăsa cu viaţă pe tatăl meu, pe mama mea, pe fraţii mei, pe surorile mele, şi pe toţi ai lor, şi că ne veţi scăpa de la moarte.î
- Bărbaţii aceia i-au răspuns: ÑSuntem gata să murim pentru voi, dacă nu ne daţi pe faţă; şi c‚nd Domnul ne va da ţara aceasta, ne vom purta cu tine cu bunăvoinţă şi credincioşie.î
- Ea i-a pogor‚t cu o funie pe fereastră, căci casa Ón care locuia era l‚ngă zidul cetăţii.
- Şi le-a zis: ÑDuceţi-vă spre munte, ca să nu vă Ónt‚lnească cei ce vă urmăresc; ascundeţi-vă acolo trei zile, p‚nă se vor Óntoarce; după aceea, să vă vedeţi de drum.î
- Bărbaţii aceia i-au zis: ÑIată cum vom fi dezlegaţi de jurăm‚ntul pe care ne-ai pus să-l facem.
- La intrarea noastră Ón ţară, leagă funia aceasta de fir cărămiziu la fereastra prin care ne-ai pogor‚t, şi str‚nge la tine Ón casă pe tatăl tău, pe mama ta, pe fraţii tăi, şi pe toată familia tatălui tău.
- Dacă vreunul din ei va ieşi pe poarta casei tale, ca să meargă afară pe uliţă, s‚ngele lui va cădea asupra capului lui, şi noi vom fi nevinovaţi: dar dacă va pune cineva m‚na pe vreunul din cei ce vor fi cu tine Ón casă, s‚ngele lui va cădea asupra capului nostru.
- Şi dacă ne vei da pe faţă, vom fi dezlegaţi de jurăm‚ntul pe care ne-ai pus să-l facem.î
- Ea a răspuns: ÑFie după cuvintele voastre.î Şi-a luat rămas bun de la ei, şi ei au plecat. Ea a legat funia cărămizie la fereastră.
- Ei au plecat, şi au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, p‚nă s-au Óntors cei care-i urmăreau. Cei care-i urmăreau i-au căutat pe tot drumul, dar nu i-au găsit.
- Cei doi oameni s-au Óntors, s-au pogor‚t din munte, şi au trecut Iordanul. Au venit la Iosua, fiul lui Nun, şi i-au istorisit tot ce li se Ónt‚mplase.
- Ei au zis lui Iosua: ÑCu adevărat, Domnul a dat toată ţara Ón m‚inile noastre, şi toţi locuitorii ţării tremură Ónaintea noastră.î
|
Выбор перевода и языка
|