Judecători, capitol 5
- Œn ziua aceea, Debora a c‚ntat această c‚ntare, cu Barac, fiul lui Abinoam:
- ÑNişte căpetenii s-au pus Ón fruntea poporului Ón Israel, Şi poporul s-a arătat gata de luptă: Binecuv‚ntaţi pe Domnul!
- Ascultaţi, Ómpăraţi! Luaţi aminte, domnitori! Voi c‚nta, da, voi c‚nta Domnului, Voi c‚nta din alăută Domnului, Dumnezeului lui Israel.
- Doamne, c‚nd ai ieşit din Seir, C‚nd ai plecat din c‚mpiile Edomului, Păm‚ntul s-a cutremurat, cerurile au picurat, Şi norii au turnat ape cu găleata;
- Munţii s-au clătinat Ónaintea Domnului, Sinaiul acela s-a clătinat Domnului, Dumnezeului lui Israelî.
- ÑPe vremea lui Şamgar, fiul lui Anat, Pe vremea Iaelei drumurile erau părăsite, Şi călătorii apucau pe căi str‚mbe.
- Căpeteniile erau fără putere Ón Israel, fără putere, P‚nă c‚nd m-am sculat eu, Debora, P‚nă c‚nd m-am ridicat eu, ca o mamă Ón Israel.
- El Óşi alesese noi dumnezei: Atunci războiul era la porţi; Dar nu vedeai nici scut, nici suliţă La patruzeci de mii Ón Israel.
- Inima mea se Óndreaptă spre căpeteniile lui Israel, Spre aceia din popor care s-au arătat gata să lupte. Binecuv‚ntaţi pe Domnul!
- Voi, care călăriţi pe măgăriţe albe, Voi, care şedeţi pe covoare, Şi voi, care umblaţi pe drum, ñ c‚ntaţi!
- Arcaşii, din mijlocul adăpătoarelor, Să laude cu glasul lor binefacerile Domnului, Binefacerile c‚rmuirii Sale Ón Israel. Atunci poporul Domnului s-a pogor‚t la porţi:
- Trezeşte-te, trezeşte-te, Debora! Trezeşte-te, trezeşte-te şi zi o c‚ntare! Scoală-te, Barac, Şi adu-ţi robii de război, Fiul lui Abinoam!
- Atunci o rămăşiţă din popor a biruit pe cei puternici, Domnul mi-a dat biruinţa asupra celor viteji.
- Din Efraim au venit locuitorii lui Amalec. După tine a mers Beniamin Ón oştirea ta. Din Machir au venit căpeteniile, Şi din Zabulon c‚rmuitorii.
- Mai marii lui Isahar au fost cu Debora, Şi Isahar a venit după Barac, A fost trimis pe urma lui Ón vale. La p‚r‚urile lui Ruben, Au fost mari hotăr‚ri!
- Pentru ce ai rămas Ón mijlocul staulelor
- Galaadul de dincolo de Iordan nu şi-a părăsit locuinţa. Pentru ce a stat Dan pe corăbii? Aşer a stat pe malul mării, Şi s-a odihnit Ón limanurile lui.
- Zabulon este un popor care a Ónfruntat moartea, Şi Neftali la fel, pe Ónălţimile din c‚mpie.
- Œmpăraţii au venit, s-au luptat; Atunci au luptat Ómpăraţii Canaanului, La Tanaac, la apele Meghido; N-au luat nici o pradă, nici argint.
- Din ceruri se luptau, De pe cărările lor stelele se luptau Ómpotriva lui Sisera,
- P‚r‚ul Chison i-a luat, P‚r‚ul din vremurile străvechi, p‚r‚ul Chison! Suflete, calcă-n picioare pe viteji!
- Atunci copitele cailor au răsunat De goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.
- Blestemaţi pe Meroza, a zis Œngerul Domnului, Blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui; Căci n-au venit Ón ajutorul Domnului, Œn ajutorul Domnului, printre oamenii vitejiî.
- Binecuv‚ntată să fie Óntre femei Iael, Nevasta lui Heber, Chenitul! Binecuv‚ntată să fie ea Óntre femeile care locuiesc Ón corturi!
- El a cerut apă, şi ea i-a a dat lapte; Œn pahar Ómpărătesc i-a adus unt.
- Cu o m‚nă a luat ţăruşul, Şi cu dreapta ciocanul lucrătorilor, A lovit pe Sisera, i-a despicat capul, I-a sfăr‚mat şi străpuns t‚mpla.
- El s-a ghemuit: a căzut şi s-a culcat la picioarele ei; S-a ghemuit şi a căzut la picioarele ei; Acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viaţă.
- Pe fereastră, prin zăbrele, Se uită mama lui Sisera, şi strigă: ÑPentru ce zăboveşte carul lui să vină? Pentru ce vin carele lui aşa de Óncet?î
- Cele mai Ónţelepte dintre femeile ei Ói răspund, Şi ea Óşi răspunde singură:
- ÑNegreşit, au găsit pradă! Şi-o Ómpart: O fată, două fete de fiecare om; Pradă de haine vopsite pentru Sisera; Pradă de haine vopsite cusute la gherghef, Două haine vopsite şi cusute la gherghef, De pus pe grumazul biruitorului!î
- Aşa să piară toţi vrăjmaşii Tăi, Doamne! Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele, c‚nd se arată Ón puterea luiî. Ţara a avut odihnă patruzeci de ani.
|
Выбор перевода и языка
|