Judecători, capitol 21
- Bărbaţii lui Israel juraseră la Miţpa, zic‚nd: ÑNici unul din noi să nu-şi dea fata după un Beniamitî.
- Poporul a venit la Betel, şi a stat Ónaintea lui Dumnezeu p‚nă seara. Au ridicat glasul, au vărsat multe lacrimi,
- şi au zis: ÑDoamne, Dumnezeul lui Israel, pentru ce s-a Ónt‚mplat aşa ceva Ón Israel, să lipsească astăzi o seminţie Óntreagă din Israel?î
- A doua zi, poporul s-a sculat dis-de-dimineaţă; au zidit acolo un altar, şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire.
- Copiii lui Israel au zis: ÑCine dintre toate seminţiile lui Israel nu s-a suit la adunare Ónaintea Domnului?î Căci făcuseră un jurăm‚nt mare Ómpotriva oricui nu s-ar sui la Domnul la Miţpa, şi ziseseră: ÑSă fie pedepsit cu moartea.î
- Copiilor lui Israel le părea rău de fratele lor Beniamin, şi ziceau: ÑAstăzi a fost nimicită o seminţie din Israel.
- Cum să facem rost de neveste celor ce au rămas cu viaţă, fiindcă am jurat pe Domnul să nu le dăm fetele noastre de neveste?î
- Ei au zis deci: ÑEste cineva dintre seminţiile lui Israel care să nu se fi suit la Domnul la Miţpa?î Şi nimeni din Iabes din Galaad nu venise Ón tabără, la adunare.
- Au făcut numărătoarea poporului, şi nu era acolo nici unul din locuitorii din Iabes din Galaad.
- Atunci adunarea a trimis Ómpotriva lor douăsprezece mii de ostaşi, d‚ndu-le porunca aceasta: ÑDuceţi-vă, şi treceţi prin ascuţişul sabiei pe locuitorii din Iabes din Galaad, cu femeile şi copiii.
- Iată ce să faceţi: să nimiciţi cu desăv‚rşire orice bărbat şi orice femeie care a cunoscut Ómpreunarea cu bărbatî.
- Au găsit Óntre locuitorii din Iabes din Galaad patru sute de fete fecioare, care nu se culcaseră cu bărbat, şi le-au adus Ón tabără la Silo, care este Ón ţara Canaanuluiî.
- Toată adunarea a trimis soli să vorbească fiilor lui Beniamin care erau la st‚nca Rimon, şi să le vestească pacea.
- Œn timpul acela Beniamiţii s-au Óntors şi li s-au dat de neveste acelea pe care le lăsaseră cu viaţă din femeile din Iabes din Galaad. Dar nu erau destule.
- Poporului Ói părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o spărtură Ón seminţiile lui Israel.
- Bătr‚nii adunării au zis: ÑCum să facem rost de neveste pentru cei rămaşi, căci femeile lui Beniamin au fost nimicite?î
- Şi au zis: ÑCei ce au mai rămas din Beniamin, să-şi păstreze moştenirea, ca să nu se şteargă o seminţie din Israel.
- Dar noi nu putem să dăm pe fetele noastre după ei, căci copiii lui Israel au jurat, zic‚nd: ÑBlestemat să fie cine va da o nevastă unui Beniamit!î
- Şi au zis: ÑIată, Ón fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Silo, care este la miază noapte de Betel, la răsăritul drumului care suie din Betel la Sihem, şi la miază-zi de Lebona.î
- Apoi au dat următoarea poruncă fiilor lui Beniamin: ÑDuceţi-vă şi staţi la p‚ndă Ón vii.
- Uitaţi-vă, şi c‚nd veţi vedea pe fetele din Silo ieşind să joace, să ieşiţi din vii, să vă luaţi fiecare c‚te o nevastă din fetele din Silo, şi să vă duceţi Ón ţara lui Beniamin.
- Dacă părinţii sau fraţii lor vor veni să se pl‚ngă la noi, le vom spune: ÑDaţi-ni-le nouă, căci n-am luat c‚te o nevastă de fiecare Ón război. Nu voi li le-aţi dat: numai atunci, aţi fi vinovaţi.
- Fiii lui Beniamin au făcut aşa: şi-au luat neveste, după numărul lor, dintre jucătoarele pe care le-au răpit; apoi au plecat şi s-au Óntors Ón moştenirea lor; au zidit iarăşi, cetăţile, şi au locuit acolo.
- Şi Ón acelaşi timp copiii lui Israel au plecat de acolo fiecare Ón seminţia lui şi Ón familia lui, şi s-a Óntors fiecare Ón moştenirea lui.
- Pe vremea aceea, nu era Ómpărat Ón Israel, fiecare făcea ce-i plăcea.
|
Выбор перевода и языка
|